Avem parc… avem circ… avem valoare!

Bucureştiul are foarte multe de oferit în orice anotimp, dar mai ales primăvara. Există însă locuri în Capitală în care cultura să se îmbine perfect cu natura? Răspunsul este unul afirmativ şi am ales drept popas cultural Parcul Circului şi Circul Metropolitan Bucureşti. După cum o să constataţi, cele două obiective nu pot fi separate.

Parcul a fost amenajat în anii ’60 ai secolului trecut pe o suprafaţă de 26 ha, după planurile arhitectului şi peisagistului Valentin Donose. În trecut mai era cunoscut şi ca Parcul Tonola, pentru că a fost conceput pe fosta groapă Tonola, formată prin excavarea argilei necesare Fabricii de cărămidă înfiinţată de Max Tonola. Fabrica a fost una dintre cele mai longevive fabrici de cărămidă din Bucureşti, funcţionând până în jurul anului 1935. În urma extragerii argilei a luat naştere groapa, în care se află azi heleşteul. Interesant este faptul că ochiul de apă este alimentat de izvoare naturale subterane, are o suprafaţă de 0,75 ha, iar lângă malul său cresc lotuşi egipteni. Această floare a fost declarată monument al naturii în anul 1931. Raritatea plantei este dată şi de faptul că are un stagiu de vegetaţie, care începe în zilele primăverii, apoi se dezvoltă vertiginos acoperind în timpul verii apele lacului cu frunze mari şi flori frumos colorate. O adevărată oază de verdeaţă şi o privelişte ce nu se uită uşor.

O altă atracţie a lacului o reprezintă broasca ţestoasă europeană de apă, despre care nu se ştie cum a ajuns aici, dar care s-a înmulţit considerabil în ultimii ani. Grav este că nivelul apei lacului a scăzut dramatic, afectând cel puţin temporar fauna locală (peştii, raţele sălbatice, broaştele ţestoase etc.). Cauzele scăderii nivelului apei lacului sunt incerte, dar ar putea fi colmatarea lacului cu reziduuri şi argilă sau s-ar putea datora accesului mai dificil la pânza freatică, din cauza secetei. Frumuseţea parcului rămâne chiar şi aşa o constantă. De la clădirea circului pornesc peluze largi, care permit circulaţia în jurul lacului. În interiorul parcului, aleile betonate îngăduie plimbări prin vegetaţia variată şi bogată. Vegetaţia include şi specii rare de copaci, precum Ginkgo biloba, platani, chiparoşi de baltă. Parcul este înfrumuseţat cu unele sculpturi realizate în trunchiurile arborilor şi arbuştilor uscaţi de către artistul plastic C. Teodorescu.

Însă nu mă pot opri la descrierea parcului fără să amintesc de clipele fierbinţi în care am ajuns în copilărie la Circul de Stat, numit pe atunci Globus. Era o vizită cu şcoala în parcul şi în sala celui mai mare manej din România. Atmosfera aceea de sărbătoare mi-a rămas întipărită în minte. Strălucirea spectacolelor de circ de dinainte de ’89 m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva circul ar putea fi drumul meu în viaţă? Evident, la o vârstă crudă, într-o Românie cenuşie, un spectacol cu animale exotice, cu acrobaţi musculoşi, cu dresori deştepţi şi frumoşi şi cu clovni deosebiţi îl impresionează pe individ pentru tot restul vieţii. Totuşi un regret există. Acela că nu am reuşit să realizez un interviu cu marele Siminică! Artistul, acrobatul şi comicul de circ Siminică, pe numele real Simion Avram, a murit la vârsta de 81 de ani pe 28 septembrie 2018, iar pentru generaţia mea a reprezentat totul în materie de circ, de spectacol de bună calitate, de lumini şi muzici nebuneşti, de râs cu poftă, într-o vreme în care râsul la vedere le lipsea foarte tare românilor.

Azi, Circul Metropolitan Bucureşti este mai gol, iar golul se trage şi de la intrarea animalelor sălbatice într-o pensionare forţată. Spectacolele se reorientează către un alt public. Poate unul mai elevat, în care burlescul nu îşi mai găseşte locul, iar tradiţia a fost înlocuită de music-hall. În afara circului, pe aleea din dreapta, a fost de curând instalat un ansamblu statuar, ce aparţine sculptorului Ionel Stoicescu. Ansamblul este compus din statuia Prinţului Rainier al III-lea de Monaco şi din alte şapte elemente figurative statuare din bronz, care reprezintă numere de circ în mărime naturală, şi a costat aproape 8,5 milioane de lei.

Un lucru este cert: La circ nu mai pot fi văzute animale sălbatice în carne şi oase, dar în afara circului, da! Animal mare din bronz cu trompă, ce face piruetă în faţa dresorului, ghici ce este? În aceeaşi scenă, confraţii circari, tot de bronz, fac giumbuşlucuri, care mai de care!

Circul Metropolitan să trăiască că e cel mai tare! Revin la parc şi la locul de relaxare. În ultimii ani a fost realizat un sistem de irigaţii pentru a întreţine flora parcului, au fost plantaţi peste 20.000 de arbori şi arbuşti. Administraţia lacuri, parcuri şi agrement din Bucureşti, în calitate de administrator al parcului, a refăcut aleile şi a modernizat întregul sistem de iluminat public din parc. Suma totală investită de Primăria Capitalei pentru modernizarea parcului a fost de aproximativ 1 milion de euro. Câinii pot alerga în voie, mămicile îşi pot plimba în linişte pruncii, iar pruncii mai mari se pot juca după pofta inimii în spaţiile special amenajate pentru ei. Din când în când, câte un festival sugestiv denumit Ie-sc, care aduce în prim plan cămaşa ţărănească românească, atrage toată suflarea din zona Ştefan cel Mare, Tei, Colentina, Obor şi Floreasca.

Se petrece româneşte pe muzică electro şi hip-hop şi se mănâncă aşa, ca de zile mari, la tonete, fast-food de sărbătoare. Avem parc… avem circ…avem valoare!

Circul este o clădire atipică, construită într-un an, respectiv între anii 1960–1961 după planurile arhitecţilor Nicolae Porumbescu, Nicolae Pruncu, Constantin Rulea. Clădirea este rezultatul conceptului de culturalizare a cartierelor muncitoreşti şi de creare a unor spaţii recreative, adoptat de regimul socialist din România din acea perioadă. Circul a fost declarat monument istoric în anul 2010. Vorbim despre un ansamblu format din sala de spectacole şi câteva corpuri anexe ce aparţin actualului Circ Metropolitan Bucureşti. Sala de spectacole a fost construită în aşa fel încât să domine întregul ansamblu din punct de vedere al amplasării în plan şi al formei. Amfiteatrul este acoperit cu o cupolă din beton armat, sub forma unei pânze ondulate, imprimând construcţiei o linie unitară şi uşoară. Cupola se sprijină pe nişte stâlpi zvelţi, între aceşti stâlpi fiind amplasaţi pereţi din sticlă care închid foaierul inelar al construcţiei, oferind o transparenţă întregii construcţii. Comunicarea cu anexele, sala de repetiţii si cabinele artiştilor se realizează prin intermediul unor travee, arhitectural fiind nişte volume largi cu forme neregulate, marginea superioară a acestora fiind situată sub punctul de origine a bolţii. Deasupra intrării artiştilor în arenă este amplasată o platformă pe care este aşezată orchestra. Pe cupola amplasată deasupra scenei circulare sunt montate diferite instalaţii folosite de artiştii zburători. Sala de spectacole are o formă concentrică şi este realizată în aşa fel încât toată atenţia să fie îndreptată spre arena circulară (manejul) în care evoluează artiştii. Arena are diametrul de 13 m şi este prevăzută cu diverse utilaje mecanice care fac posibilă reamenajarea acesteia. Datorită angrenajelor folosite, arena permitea intrarea animalelor şi din subsol.

Pentru public, accesul se face prin opt puncte, şase superioare şi două inferioare, toate comunicând cu garderoba. Spectacolele cu animale au fost înlocuite cu spectacole muzicale complexe, în care activează zeci de artişti, atingând de multe ori o sută de artişti într-un spectacol, dintre care 40 de balerini! Acestea sunt printre cele mai noi proiecte ale Circului Metropolitan Bucureşti. Echipa artistică repetă intens pentru a oferi publicului spectacole muzicale de excepţie. (Ciprian C.VASILESCU)