Autovortex noua generaţie

(Urmare din Opinia naţională nr. 874)
Echipa de robotică a României, Autovortex, a intrat în cel de al nouălea an al existenţei sale. Scopul rămâne constant acela propus la început, de a arăta că prin munca lor lumea se poate schimba în bine! Nenumăratele succese, dar şi micile insuccese i-au făcut să înţeleagă că nu este suficient să fii talentat. Alături de talent se adaugă multe ore de muncă şi de învăţătură. Membrii Autovortex nu au ratat nicio invitaţie sau participare internaţională unde au fost primiţi. Au forţat de multe ori limitele şi intrările la competiţiile internaţionale. Cu fiecare robot realizat, au simţit că sunt mult mai aproape de reuşită. Visele, dar mai ales realitatea înconjurătoare i-au determinat să creadă că nimic nu îi poate opri să devină campioni mondiali în robotică. Există însă, indiferent că ne place sau nu să recunoaştem, multe dezavantaje legate de condiţia economică proastă a ţării noastre. Nu întotdeauna echipa a folosit cele mai bune componente pentru roboţi, nu întotdeauna membrii Autovortex şi-au permis să călătorească în orice colţ de lume şi să reprezinte România. La acestea se adaugă şi un şir de nedreptăţi făcute de străini, ne spune Ionuţ Panea coordonatorul echipei:

Ne-au făcut multe nedreptăţi. Pentru că tot câştigam, organizatorii au început să ne refuze participarea. Prima oară te primesc. A doua oară îţi măresc taxa de participare ştiind că ai probleme financiare. Apoi echipele partenere te trădează. Nu joci singur contra altor roboţi. Tu joci în alianţă, doi câte doi. În momentul în care ajungeam în semifinală sau finală trebuia să alegem un partener care participa şi el în competiţia respectivă. Brusc, echipa nu mai juca bine. Copiii lor nu se mai puteau concentra sau se strica robotul lor. Un sabotaj! De atunci am aplicat tactica să mergem cu două echipe de roboţi. Lucru pe care organizatorii nu îl concepeau. Cum să se prezinte o ţară cu strategie de luptă? Deşi totul era legal şi se mergea pe principiul de performanţă. Aşa au început şicanele. Efectiv nu ne mai primeau la concurs. S-au introdus ligile, adică nişte etape inter-mediare şi, efectiv, ne respingeau. Deşi primeau echipe din Franţa, din Spania, chiar şi din Italia, multe concursuri se ţin cu uşile închise, prin baze militare din Vestul Europei, ca să nu vină cineva din afară, care să lupte cu ei. Fiindcă, după atâţia ani de participare, noi le timorăm copiii.

Chiar şi aşa, Echipa de Robotică a României, Autovortex, a obţinut de trei ori Premiul I în 2019 la Campionatul de Robotică din Coreea de Sud, la cel din Hong Kong şi în Africa de Sud. Este adevărat că a şi pierdut în America, dar asta nu i-a descurajat. Continuă să lucreze şi să se pregătească pentru următoarea competiţie, care va avea loc în luna octombrie în Dubai. Am profitat de un mic răgaz, pe care echipa şi-l permite ca să îşi încarce bateriile în vacanţa de vară, şi am stat de vorbă cu domnul Ionuţ Panea pentru a afla care sunt obiectivele Autovortex pe termen foarte scurt, mediu şi mai îndepărtat.

Ionuţ Panea: În septembrie ne pregătim de o nouă perioadă de recrutare. Este perioada în care ieşim în lume, discutăm cu părinţii şi pregătim noua generaţie. Există însă nişte limite fizice. Nu putem înscrie în clubul de robotică sute de copii. O să avem criterii noi de selecţie. În trecut mergeam pe ideea că îi primim pe toţi doritorii şi vedem cum se descurcă, apoi rămâne cine rezistă. Am învăţat, după toţi anii aceştia, aşa cum aţi menţionat şi dumneavoastră, cu multe ore de muncă, de sacrificii, de reuşite şi satisfacţii, să îi citim încă de la început pe cei care vor avea dorinţa şi puterea să rămână alături de noi. Aşadar, sunt suficiente două, trei întâlniri cu nou veniţii pentru a ne convinge cine va merge mai departe. Nu vreau să zic şi nici nu cred că înscrierea în Clubul Autovortex va fi una exclusivistă. Avem însă criterii clare de selecţie, unele chiar foarte noi, ca să avem în continuare rezultate bune şi foarte bune! Ne dorim ca anul 2020 să fie unul de glorie! Să participăm oficial la Campionatul Mondial de Robotică şi să avem rezultatul scontat.

Pe de altă parte, doresc şi eu, în calitate de coordonator, şi copiii, adică membrii activi ai Autovortex, să ne diversificăm piaţa cu roboţi comerciali şi să atacăm şi piaţa caselor pasive. Ne dorim foarte mult să avem un loc un pic mai diferit. O directivă europeană, care va intra în vigoare din 31 decembrie 2020, impune ca toate clădirile noi să respecte principiul „consum aproape zero energie”. În alte ţări, clădirile de acest tip se constru-iesc de zeci de ani. În România, conceptul a pătruns doar de curând. Se numesc „case pasive”. Ei bine, nu ne deranjează că avem momentan sediul în Politehnică, dar vrem să fie diferit şi sustenabil. Ceva ce se caută, ceva modern, ceva de viitor! Vrem să fim mai deschişi. Până acum am fost semi-ermetici, mai concentraţi pe produsul finit (conceperea şi realizarea de roboţi performanţi) şi acum am ajuns la concluzia că este mai bine să fim transparenţi. O să avem parteneriate noi. Deja am semnat cu cei de la Consiliul Judeţean Ilfov. O să avem şase echipe de robotică din judeţul Ilfov, locul din care a pornit totul. Fiindcă situaţia a fost cumva atipică. Autovortex a pornit din Voluntari şi apoi nu s-a mai întâmplat nimic acolo. Practic, o să avem şase colaborări cu şase primării din Ilfov. Trei dintre acestea sunt sigure: Brăneşti, acolo este un liceu cu oameni foarte buni şi foarte receptivi, apoi cu Măgurele, nu întâmplător fiindcă este vorba de platformă şi specialiştii de acolo pot deveni mentori pentru membrii Autovortex, care vor pune bazele educării generaţiei viitoare. Trebuie să vă zic că şi noi o să aducem un suflu nou şi cu siguranţă se va crea un pol al ştiinţei. Al treilea parteneriat îl avem cu oraşul Otopeni, fiindcă este un oraş mare şi pot apărea multe oportunităţi. Desigur, sper ca şi în oraşul Voluntari să reuşim să reactivăm nucleul, locul din care, aşa cum am mai zis, a pornit povestea Autovortex. Să găsim înţelegere la cât mai mulţi oameni de bine, asta ne propunem, şi să mergem mai departe cu acest nucleu reprezentat de Bucureşti şi cu cei şase sateliţi ai Bucureştiului din Ilfov. Insist pe ideea că trebuie să ne ocupăm de acest segment, să îi creştem pe viitorii creatori de roboţi, pe care timpul îi va roda în cât mai multe competiţii internaţionale. Să arătăm de ce este cu adevărat capabilă România! (Cosmin OBOREANU)