Când istoria ta îşi legitimează mileniile de existenţă cu tezaure alcătuite din construcţii, obiecte de podoabă, unelte, statuete, vase ceramice, monede din aur, arme, înscrisuri, tradiţii, consemnări în marile cărţi ale omenirii, ai toate motivele să fii mândru. Sigur, nu o mândrie îngâmfată, ci o mândrie asumată, constructivă. Pentru că, ştiţi ce zice/zicea „omul din popor”: „degeaba tac-tu-i domn, dacă tu eşti bou!” Cam dură zicerea, dar …convingătoare.

Aşadar, avem toate motivele şi argumentele pentru a ne făli cu originea noastră, pentru a ne simţi egali între egalii lumii. Sigur, pentru asta ar trebui să fim informaţi, să avem cunoştinţele corecte despre strămoşii noştri, despre originile noastre. Dacă nu le avem, poate veni oricine să ne dea lecţii, să ne pună pe coji de nucă la colţul unei nu prea clare istorii contemporane.

Ce ştim noi, dar ce ştiu copiii noştri despre istoria noastră? Duşi în excursie în alte ţări, sunt impresionaţi de vreo piatră pe care, la un moment dat, şi-a odihnit trupul vreun personaj istoric al locului. Foarte frumos! Ei ştiu să-şi preţuiască trecutul. Dar în ţara noastră? Noi? Noi nici despre poveşti cu Harap Alb, cu Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana nu mai ştim! Ştiu ceva copiii despre Legile Belagines – Legile Frumoase? Despre Gânditorul de la Hamangia şi soţia (vechime circa 6000 de ani); Cheile Băcului – drum străjuit de lespezi şi bolovani gigantici care traversează în linie dreaptă Basarabia şi se întinde până departe în Crimea; Brazda lui Novac, ce traversează Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei, cu adâncimea actuală de circa 3 m, anterioară romanilor; Cetatea Luanei în judeţul Buzău; conducte de alimentare cu apă în cetăţi carpice care funcţionează şi astăzi; prelucrarea bronzului, aurului şi argintului (6000-5500 î.e.n.); în numeroase localităţi au fost descoperiri incredibile, mai valoroase decât la Troia sau la Micene: topoare de aur la Tufalău, pumnale de aur la Măcin, spadă de aur 3 kg şi 12 pumnale de aur, de 500 şi 230 g fiecare, executate acum 3500 ani de către geto-daci; la Ostrovul Mare, Săcueni şi Grăniceri, în morminte princiare ale unor conducători geto-daci, s-au descoperit veşminte de aur la fel ca cele menţionate de Homer şi găsite în mormintele regale de la Micene; Tezaurul de la Hinova, contemporan cu Homer, care are obiecte de aur a căror realizare presupunea cunoştinţe care constituie un mister; Cloşca cu puii de aur de la Pietroasele, şi multe altele…?!

Dacă ar şti, cred că imaginaţia ar înflori, că dragul pentru istorie ar creşte, că patriotismul atât de necesar ar face să rodească valoare. Cred că ar simţi că sunt egali între egali şi s-ar purta ca atare, cu mândrie şi responsabilitate.

Numai că, la noi, acum, Aurul dacic are doar valoare materială. (Mioara VERGU-IORDACHE)