Ar fi bine să ştim!

Cu aceleaşi cuvinte sau cu altele, am mai spus că suntem mai atenţi la problemele globale decât la problemele de acasă. Nu mă refer la facturi, la preţuri, insist să mă refer la educaţie, la educaţia pe care o dăm şi pe care o primim. Încercăm fără succes să calchiem sisteme străine pe un fond naţional diferit, deosebit ca structură psihică, tradiţională.

Tot de educaţie ţine şi lipsa de încredere în valorile noastre, şi tânjirea după lauda străinilor, şi dorinţa de „a fi ca ei”. Şi ca să îndeplinim acest deziderat, ignorăm tot ce am câştigat, tot ce a fost bun la noi; beştelim succesele româneşti, le dăm conotaţii ideologice, ne ferim să le evocăm, se cultivă ideea unui pământ pârjolit, nefecund. Elitele noastre, cele purtătoare de valoare, au tăcut atunci când poporului i s-a făcut educaţia că nimic din ce s-a construit, material şi spiritual, nu este de valoare, că industria a fost un morman de fier vechi, că agricultura a fost feudală, că artele, sportul, creaţia intelectuală au fost „accidente”, că tradiţiile sunt vetuste…

Când istoria ta îşi legitimează mileniile de existenţă cu tezaure alcătuite din construcţii, obiecte de podoabă, unelte, statuete, vase ceramice, monede din aur, arme, înscrisuri, tradiţii, consemnări în marile cărţi ale omenirii, ai toate motivele să fii mândru. Sigur, nu o mândrie îngâmfată, ci o mândrie asumată, constructivă.  Avem toate motivele şi argumentele pentru a ne făli cu originea noastră. Sigur, pentru asta ar trebui să fim informaţi, să avem cunoştinţele corecte despre strămoşii noştri, despre originile noastre. Altfel poate veni oricine să ne dea lecţii, să ne pună pe coji de nucă la colţul unei nu prea clare istorii contemporane. Ce ştim noi, dar ce ştiu copiii noştri despre istoria noastră? Ştiu ceva copiii despre „Legile Belagine”/„Legile Frumoase”? Despre „Gânditorul de la Hamangia” şi soţia (vechime circa 6000 de ani); „Cheile Băcului” – drum străjuit de lespezi şi bolovani gigantici care traversează în linie dreaptă Basarabia şi se întinde până departe în Crimeea; „Brazda lui Novac”, ce traversează Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei, anterioară romanilor; Ţinutul Luanei din judeţul Buzău; conducte de alimentare cu apă în cetăţi carpice care funcţionează şi astăzi; prelucrarea bronzului, aurului şi argintului (6000-5500 î.e.n.); în numeroase localităţi au fost descoperiri incredibile, mai valoroase decât la Troia sau la Micene: topoare de aur la Tufalău, pumnale de aur la Măcin, spadă de aur 3 kg şi 12 pumnale de aur, de 500 şi 230 g fiecare, executate acum 3500 ani de către geto-daci; la Ostrovul Mare, Săcueni şi Grăniceri, în morminte princiare ale unor conducători geto-daci, s-au descoperit veşminte de aur la fel ca cele menţionate de Homer şi găsite în mormintele regale de la Micene şi multe altele…?!

Dacă ar şti, cred că imaginaţia ar înflori, că dragul pentru istorie ar creşte, că patriotismul atât de necesar ar face să rodească valoare. Cred că ar simţi că sunt egali între egali şi s-ar purta ca atare, cu mândrie şi responsabilitate. (Mioara VERGU-IORDACHE)