Aprozarul

Pare ridicol sau chiar bizar… Să deschizi azi un aprozar. Acum când aproape se împlinesc. De la acel eveniment grotesc. Numit de unii Revoluţia Română. A fost sau nu o lucrătură? Aşa descriu eu 3 decenii
şi-a răului progenitură! Un lucru-i cert şi nu vreau să mă cert. Aproape avem ce să mâncăm, mai greu e să le cumpărăm. Toţi suntem proprietari. Avem patroni şi boschetari. Avem lumină şi uneori căldură, dar nicio limită la gură. Vacanţe în străinătate şi un sistem social scos de pe roate. Şi Capitala-n faliment. Măcar o să avem curent… Că sunt şi meteo-dependent. Şi se anunţă vremuri grele. Presimt că-o să îngheţ sub stele. În iarna care a venit mă simt din ce în ce mai obosit. Să ies din casă să merg la piaţă pentru cumpărături. Aşa că apreciez ideea de aprozar la colţ de stradă! E un miracol şi pentru cei care-ar putea să cadă, pe gheaţa ce nu e curăţată. Doi paşi şi ai intrat în aprozar, care deşi nu e bazar…Are produse de maximă necesitate, are tejghele, legume, fructe, sănătate. Are o firmă mare luminoasă. E o reclamă bună să ia din casă! Ajuns la uşa lui o să constaţi, că ai în faţă oameni ca şi tine deşiraţi. Cu plase goale aşteptând la coadă. Să vadă ce se-aude, ce se bagă? Dar, oameni buni trecut-au 3 decenii şi obiceiurile au rezistat. Mă văd la coadă, un pic inadaptat. Pufoaica mă ţine strâns, legat. Privirea în pământ şi capul plecat. E timpul să se deschidă larg uşa…La tejghea să apară mătuşa, în halat alb ca de doctoriţă, iar cumpărătorul, din spate beat criţă să îi ceară socoteală ca l-a ţinut în frig afară. Ajung în faţă. Plasa se umple uşor, două, trei cepe, morcovi la greu şi cartofi bag cu spor. În spate cumpărătorul beat-hămesit a venit cu plasa goală, şi pe mine, direct în creştet m-a pocnit:
Ajunge! Vrei să iei tot aprozarul, vrei să te faci cât animalul! Nu era mai bine pe vremea cealaltă, când nu se găsea? Acum ai magazine, ai tot ce doreşti în vitrine. Ai piaţă, supermarket, hipermarket, super-viaţă! Şi te înghesui aici cu mine, măi creştine? Sunt nostalgic, bre! îi zic, încercând să-l îmbunez pe calic.
Nostalgic ai?
Ai, n-ai, tot dai! Asta e economia de piaţă!
Bă, tu mă crezi paiaţă! Pentru asta au murit ăia
şi tu eşti în viaţă?
Eram mic la revoluţie…
Atunci de ce te bagi bă, la aprozar,
găseşte altă soluţie…

Ciprian C. VASILESCU