„Anti” – prin rotaţie. Nu aţi ameţit?!

Dacă nu ar fi vorba despre România, ţara mea, pe care o iubesc cu toate calităţile şi defectele ei, pentru că este a mea şi sunt a ei, nu m-aş fi oprit asupra unei noi „ciondăneli” între palate, între formaţiuni politice sau etnice. Din când în când, la momente istorice, electorale sau pur şi simplu din „lipsă de subiecte”, de fapt de imaginaţie, adică de racordare la realitatea nu prea veselă din societatea românească, unii sau alţii iau în discuţie teme inflamatoare. Şi dă-i, şi dă-i!, că tot îl comemorăm pe Caragiale. Şi se aud bocete despre minorităţi oprimate, despre „ţărişoară”, despre nedreptăţi istorice, despre sensibilităţi excesive, care trebuie menajate, fără argumente solide, fără apelul necesar la documente, mărturii.
Şi cum trăiam noi aşa în cunoaştere/necunoaştere de covid, în suficienţa care ne ia aerul, aflăm că un lider politic vinde Transilvania. Apoi, că ocupantul celei mai înalte funcţii în stat nu e patriot şi nu vrea să promulge „Legea Trianon”, ca să fac referire doar la prezent. Un alt lider zice cu vorbe foarte meşteşugite că majoritatea urăşte o minoritate. Nu trece mult, şi alţi reprezentanţi de alte minorităţi mult discriminate pozitiv subliniază cu miere-n glas cât de oprimaţi sunt ei/ele de majoritari. Argumente? Singurul argument este Anti! Cu scopuri nu tocmai nobile de vreo parte.
Dacă în această horă ar rămâne numai „liderii” – care, evident, măcar prin număr sunt chiar minoritari, treacă-meargă, am putea crede că s-a deschis „Boema”. Dar, în horă intră reprezentanţi mass-media, care au puterea microfonului, camerei de luat vederi, pixului, tastaturii şi, „corecţi politic”, pun paie pe foc, bagă băţul prin gard, întărâtă, fac scenarii… Sunt talentaţi! Distrag atenţia de la lucruri cu adevărat reale şi importante. Contribuie la pierderea unui timp util în care am putea să ne vedem de problemele noastre, comune majoritarilor şi minoritarilor. Nu se întâmplă aşa! Rating face doar scandalul. Şi cum să faci scandal, daci nu eşti „anti” unui om, unui partid, unei idei, unei regiuni…?! Bine, dar să faci rating pe spatele propriei ţări, a locului unde te-ai născut, ai crescut, munceşti, îţi/ţi-ai întemeiezi/întemeiat o familie, locul de unde mănânci pâine? Ce te poate mâna să intri în aceste lupte periferice?!
Eu nu înţeleg. Fără îndoială, există interese oculte deasupra interesului ţării noastre, sigur se întâmplă pe planetă, aproape şi departe, multe lucruri ascunse privirii şi minţii noastre, sigur ar fi bine să ştim ce se pune la cale, dar să stai să dai din gură „anti”, fără să mişti un deget pentru a fi „pro” construcţie, educaţie, cultură, sănătate, moralitate, patriotism?! Nu ne-ar fi mai bine tuturor dacă, vorba unui sportiv de excepţie, nu ne-ar fi rău? Nu ar fi mai bine să ştim şi să vorbim toţi româneşte (nu este nicio aluzie etnică! Fiecare îşi face răul cu mâna lui, se poate enclaviza cum îşi doreşte, dar fără să reproşeze cuiva!) ca să comunicăm pe înţelesul şi în folosul tuturor? Sigur da. Nu mai fiţi, oameni buni, Anti! Nu aţi ameţit? (Mioara Vergu-Iordache)