Anca LEAHU – un creator de valoare

Onorabili cititori, într-o lume insensibilă, bântuită de la un capăt la altul de ştiri negative – cu războaie, boli, datorii – vă rog să îmi daţi voie să caut şi eu motive de emoţii estetice. Pe de altă parte, într-o civilizaţie apăsată de toate grijile şi angoasele posibile, sper să mă lăsaţi să mă bucur în linişte de tablourile minunate semnate de ANCA LEAHU.

 – Vă rog să vă prezentaţi.

Numele meu este Anca Leahu, locuiesc în Bucureşti şi sunt absolventă a Şcolii de Artă din capitală. Pictez din şi cu multă pasiune şi consider că pictura aparţine infinitului (acest semn este ascuns şi în multe din lucrările mele) pentru că nu are limite, nu poate fi oprită, imaginaţia nu poate fi oprită, frumuseţea nu poate fi oprită, arta în general nu poate fi oprită, sub orice formă ar fi ea.  Abordarea mea artistică este una personală, emoţională şi eliberatoare. Caut frumosul în tot, în oamenii pe care îi întâlnesc, locurile pe care le văd; tot ce am trăit încerc să folosesc în lucrările mele. Folosesc culori vii, puternice, tuşe păstoase; culoarea violet vorbeşte despre mine cel mai bine prin toată simbolistica sa. Îmi place să spun ca violetul nu este o culoare, este suflet, simţire prin toţi porii; încearcă să înţeleagă dincolo de înţelesuri, este intuiţie şi spiritualitate. Mă reprezintă încadrările atipice şi fragmentele. Teme precum caii şi portretele, nudurile, sunt des întâlnite  în lucrările mele.

– Ce tehnică de lucru folosiţi mai mult?

Lucrez mult în pasteluri cretate, dar şi în ulei, acrilic şi acuarelă. Acest proverb japonez mă  reprezenta foarte bine: „Când desenezi o ramură trebuie să simţi adierea vântului”.

– Cum a fost anul 2023 pentru dumneavoastră până acum?

Anul 2023 a fost unul plin de provocări pentru că tot ce se întâmplă în jurul meu şi în lume mă afectează în plan personal, emoţional şi implicit şi arta mea.  Am încercat diferite abordări pe teme diverse în pictură, am trecut de la pasteluri cretate (jucându-mă cu lumina şi umbra) la acuarela pe teme din cultura japoneză pe care o ador.

– Ce vă doriţi pentru perioada următoare?

Pe viitor îmi doresc să nu mă opresc din ceea ce fac, să am aceeaşi pasiune şi dăruire şi să am cât mai multă inspiraţie şi cât mai multe posibilităţi de a prezenta lumii lucrările mele.

– Cum doriţi să se desfăşoare lumea artei în general, lumea artei dumneavoastră în special?

Mi-aş dori ca arta să nu ne lase să ne pierdem umanitatea de tot. Îmi doresc să nu ne pierdem unicitatea ca indivizi şi să lăsăm imperfecţiunea să existe, să o acceptam pentru că asta ne face speciali. Arta va menţine în viaţă bucuria şi frumosul, adevărul şi profunzimea vieţii, va fi lumină!

Mulţumesc, minunat! Ce post să spun? Am întâlnit un om pasionat de cultura japoneză. Atunci, să precizăm că şi pe mine mă uimeşte această civilizaţie. Drept pentru care am scris o carte, împreună cu ambasadorul ţării noastre în Japonia, domnul Radu Şerban…

Concluzia? Emoţionat! Eliberator! Chiar mă simt mult mai bine după ce am privit aceste tablouri. Urăm mult succes invitatei noastre speciale de astăzi, inspiraţie, emulaţie, aspiraţie! Ca să rimeze! Vă salută un prieten fidel, Bunescu Aristotel.

Aristotel BUNESCU
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com