Amintirea primului zbor

Un amestec impresionant de cuburi, paralelipede şi sfere din beton, aluminiu şi sticlă te întâmpină astăzi într-unul dintre siturile cu semnificaţie istorică majoră în Bucureşti: Câmpul de la Cotroceni. Deşi zona pare sufocată de numeroasele blocuri construite în anii 70-80 cărora li s-a adăugat în anii din urmă construcţia futuristă ce adăposteşte un uriaş mall, ceva din farmecul anilor de glorie încă se mai menţine. Pentru cei înzestraţi cu fantezie şi cu o fire nostalgică, locul încă păstrează strălucirea aleilor umbroase, însufleţite de toaletele elegante ale protipendadei şi de zgomotul atelajelor sofisticate. Aici, în apropierea Palatului Regal în care îşi stabilise reşedinţa cel ce avea să devină primul Rege al României, se consumau momentele de strălucire ale elitelor vremii, şi tot aici, acum mai bine de 109 ani, s-a organizat primul miting aviatic din România cu prilejul căruia a avut loc efectuarea primului zbor în spaţiul aerian românesc al unui avion proiectat, construit şi pilotat de un român – Vlaicu 1 – model 1910.
Privită cu teamă şi neîncredere, maşinăria chiar a zburat! Pe o distanţă de 50 de metri, urcând la o înălţime de 3-4 metri. A fost primul pas pe lungul drum al unui pionierat care avea să aşeze România în istoria aviaţiei mondiale.
Fericit că îşi realizase visul, Aurel Vlaicu avea să declare într-un articol intitulat „Impresii din văzduh”: Bucuria cea mai mare, însă, am simţit-o când am zburat pentru prima oară la Cotroceni. Nu m-am ridicat atunci mai sus de patru metri. Cu toate acestea, nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau atunci pentru mine un record formidabil, un record care îmi consacra maşina. Zburasem. Şi asta era principalul.
A doua zi după primul său zbor, gazetele vremii publicau senzaţionala ştire a zborului executat de primul avion românesc, inventat, construit şi pilotat de un român.
Prin actul său, inginerul român a situat România pe locul doi în lume, după Franţa, în utilizarea avionului cu destinaţie militară. De altfel, ulterior, avionul Vlaicu 1 a fost folosit în scopuri militare, acesta fiind, de fapt, primul avion militar din dotarea armatei române.
La 28 octombrie 1948, Aurel Vlaicu a fost ales, post-mortem, membru de onoare al Academiei Române. Tardivă recunoaştere… Alături de Henri Coandă, de Traian Vuia şi de alte nume celebre, Aurel Vlaicu poate fi considerat unul dintre precursorii aeronauticii moderne şi unul dintre părinţii aviaţiei mondiale. Tot ceea ce mai aminteşte astăzi de marele inventator sunt două plăcuţe comemorative ţintuite într-un colţ mai ferit al intrării în marele mall, în spatele unui perete uriaş inundat de strălucirea reclamelor noilor fetişuri ale lumii de astăzi. Privind micuţele plăcuţe, mi-a trecut prin minte gândul fugar că marile momente nu au nevoie de fast şi strălucire pentru a rămâne în istorie. De fapt, poate nici nu ar fi nevoie de statui sau tăbliţe indicatoare dacă am trăi într-o lume preocupată de conservarea şi respectarea propriilor valori. Dacă. (Dragoş CIOCĂZAN)