Amănunte

De stat sau privată, mică sau mare, orice companie, firmă, societate, întreprindere, afacere, corporaţie are o organigramă alcătuită din posturi ocupate sau neocupate de oameni. Posturi. (Postul nu este similar cu un scaun, fotoliu…) Oamenii ocupă aceste posturi conform „fişei postului”.

„Există o serie de elemente obligatoriu de integrat în orice fişă a postului unui angajat. Putem enumera, dintre acestea: • denumirea oficială a poziţiei, care va corespunde celei din Clasificarea Ocupaţiilor din România şi va fi însoţită de codul COR asociat rolului respectiv • locul ocupat de angajat în cadrul organigramei companiei – se va preciza atât departamentul în care lucrează salariatul, cât şi managerul direct sau persoanele cu care acesta va colabora • competenţele şi cunoştinţele necesare ocupării postului (de exemplu informaţii referitoare la studii, experienţă, abilităţi) • responsabilităţile poziţiei respective • indicatorii de performanţă utilizaţi pentru evaluarea profesională a salariatului • locul de muncă şi durata muncii (ore pe zi, respectiv ore pe săptămână) • data la care a fost întocmit documentul • semnătura ambelor părţi (angajat şi angajator)”

Pentru angajare este scos la concurs postul, pe care-l va ocupa un om, repet, nu un scaun! Cine corespunde exigenţelor fişei postului semnează la angajare un contract de muncă din care face parte fişa postului. Pare logic. Şi mai ales corespunde exigenţelor unei companii care vrea să prospere. Aşa ar trebui. Omul corespunde cerinţelor postului. Pentru că dacă un post nu funcţionează, toată organigrama, de fapt toată activitatea companiei este şubrezită.

În realitate?! Fişa postului se adaptează, se mulează pe angajat! (Ceea ce, v-am spus anterior, produce daune, daune pe care vrem sau nu vrem să le vedem.) Adică, după ce este încadrat, de foarte multe ori angajatul îşi face, el însuşi, fişa postului! Nu pentru că acest document este considerat important, nu pentru că existenţa lui simplifică activitatea, este evidentă responsabilitatea, ci pentru că este posibil să vină vreun control şi să amendeze instituţia, firma, societatea… Ei, nu pentru că angajările nu se fac pe baza concursului adevărat, exigent, că oamenii angajaţi nu corespund exigenţelor profesiilor, nu, ci pentru că, pur şi simplu, nu există documentul ce se numeşte „Fişa postului”. Formalism. Superficialitate. Pentru că nici angajaţii firmelor de control nu au dat examen să ocupe un post, ci…un scaun. Da, puteţi spune că este un amănunt. Că avem probleme mult mai mari. Este adevărat, dar marile probleme se rezolvă începând cu îndeplinirea cerinţelor mici. Cum ar fi dacă organigramele, mai ales la stat, ar fi pline de oameni competenţi ale căror informaţii, abilităţi… ar corespunde cerinţelor obiective ale fişei postului?!

Dumneavoastră aţi semnat „Fişa postului”? (Mioara VERGU-IORDACHE)