Alina – Claudia ARMĂŞOIU: Pictura ne oferă motivaţia pentru a continua

Un artist vegheat de îngeri – Alina-Claudia Armăşoiu. Deasupra, un semn creştin. Asta înseamnă că vom avea un drum binecuvântat prin universul său cromatic.

Numele meu este Alina-Claudia Armăşoiu, licenţiată în Drept şi Administraţie publică. Deşi am o specializare diferită de sfera artei, nu m-am regăsit decât în tablourile mele, ele au fost modul nerostit de a-mi transpune ideile, simţirile, atât bucuria, cât şi tristeţea. Aceasta sunt eu, omul, un copil mare, un copil care încă încearcă să viseze şi care arată celor din jur o parte dintre visele sale.

Pentru ce aţi ales pictura şi nu muzica?
Nu am ales muzica; pictura a fost ceea ce m-a eliberat cumva de dezamăgirile vieţii.

Ce tehnici folosiţi în lucrările dumneavoastră?
Ca tehnici de pictură, ador uleiul, însă îmi place să experimentez; unele pânze sunt realizate în ulei, altele în acryl, unele sunt mixte, dar ca primă dragoste rămâne, desigur, uleiul.

Preferaţi lucrările de mici sau de mari dimensiuni?
Îmi plac tablourile mici, deoarece în cele mai mici pot şoca prin contrast; cu cât un tablou este mai mic cu atât mai multe detalii vei regăsi în pictură, pe când la pânzele mari putem vorbi despre o singură imagine cu mai puţine interpretări.

Ce gen de pictură preferaţi?
Genul de pictură în care mă regăsesc este impresionismul abstract. Prin el pot arăta colţul meu de poveste… prin acest gen de pictură aleg să împărtăşesc celorlalţi o mică parte din imaginaţia mea.

Ce ne puteţi spune despre viaţa dumneavoastră dincolo de pictură ?
Viaţa mea dincolo de pictură? O întrebare grea. În primul rând viaţa e imperfectă prin definiţie, tocmai de aceea am găsit ca refugiu pictura; în caruselul numit viaţă, pictura este singurul lucru concret.

Unde vă vedeţi peste 10 ani?
Unde mă văd peste 10 ani? Aş răspunde că în următorii 10 ani îmi doresc doar să cresc ca pictor, să pot să povestesc mai multor ochi ceea ce eu văd prin intermediul pânzelor mele. Pictura ne oferă motivaţia pentru a continua, dar şi calmul refugiului cotidian. Sunt omul care priveşte cu respect către pictură şi către marii pictori, omul care se opreşte în faţa unei pânze albe şi se întreabă care este povestea ei. Nu sunt un om care să povestească foarte multe; nu mi place să mă descriu, prefer să povestesc prin pânze.

Mulţumesc frumos pentru acest dialog! Vă urăm dumneavoastră, familiei şi prietenilor, numai sănătate şi bucurii autentice. (Aristotel BUNESCU, https://agentiadepresaculturalasisportiva. wordpress.com/)