Alexandru Ţipoia, pictorul ilfovean de talie internaţională

Alexandru Ţipoia a fost un pictor român care s-a născut la 19 septembrie 1914, în localitatea Micşuneştii Mari (sat în comuna Nuci din judeţul Ilfov), a locuit în Bucureşti şi a decedat la 9 iulie 1993, la Geneva, în Elveţia, la vârsta de 79 de ani. Alexandru Ţipoia a studiat pictura la Academia de Belle-Arte din Bucureşti, avându-l ca maestru, printre alţi profesori, pe pictorul Camil Ressu. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România de la înfiinţarea acesteia, Ţipoia a realizat nu numai tablouri, ci şi lucrări de artă monumentală şi decorativă (mozaic, frescă, tapiserie), a restaurat pictura murală din câteva biserici olteneşti şi frescele din chiliile Mănăstirii Cozia. A studiat şi cu Constantin Artachino, Nicolae Dărăscu, Gabriel Popescu. Alexandru Ţipoia şi-a prezentat lucrările, în timpul vieţii, în peste 10 expoziţii personale şi în alte peste 20 expoziţii de grup, în ţară sau în străinătate, la Roma, Paris, Viena, Stuttgart, Bruges. Opera sa dovedeşte, potrivit criticului Pavel Şuşară,  profesionism fanatic şi conştiinţă artistică insaţiabilă, (…) artistul preferând austeritatea, rigoarea morală şi prezenţa publică discretă până la marginea anonimatului. Contemporan cu Alexandru Ciucurencu (n. 1903), cu Corneliu Baba (n. 1906), cu Ion Ţuculescu (n. 1910), Alexandru Ţipoia este, în ordinea vârstei, al patrulea pilon spiritual al artei româneşti care susţine arhitectura imaginii secolului XX. Ca parte a unei mişcări artistice, putem spune că opera acestuia poate fi încadrată la postmodernism, expresionism, post-impresionism.

Opera lui Alexandru Ţipoia a fost orchestrată ca o simfonie. Complexă prin nelinişti şi soluţii creatoare, uneori simultan complementare şi contradictorii, contrapunctică prin construcţie spirituală, senină prin exprimare plastică, totdeauna adecvată temei, cu un rafinament intelectual al exprimării elevat, aristocratic, de la creier la mână, procesul de creaţie trecând prin nenumărate rafinate filtre cultural-artistice, ea s-a alcătuit de la sine într-un univers aparte, inconfundabil, de o rară frumuseţe. Este adevărat că, în cazul unor artişti consideraţi mari, cunoscându-le câteva lucrări, le cunoşti întreaga creaţie de o viaţă. Nu mai au nimic de spus, de adăugat. Şi-au dat întreaga măsură în câteva lucrări, urmând ca toată viaţa să se repete la infinit. Nu este cazul lui Alexandru Ţipoia, care s-a înnoit în continuu pe parcursul vieţii sale, derutând uneori critica de specialitate, derutând publicul şi pe toţi cei care nu l-au putut urma. Putem spune că Alexandru Ţipoia este ultimul clasic modern al generaţiei sale, legând două lumi contrare, una apusă şi alta în devenire, cu tot zbuciumul şi angoasa naşterii acestor vremuri. Atmosfera din picturile lui Al. Ţipoia este redusă numai la culoare, umbra şi lumina fiind complet excluse. Tonurile au un joc alternat foarte greu, urnit cu trudă parcă, dar tocmai de aceea expresivitatea este mai puternică, mai completă. Această mozaicare expresivă a culorilor, concepută pe plan mare, dă un ritm de mari dimensiuni sensibile. Desenele lui Al. Ţipoia sunt elocvente pentru definirea caracterului tehnic al posibilităţilor sale. Linia utilizată de artist este o linie sumară de expresie locală inserată în suita logică de compoziţie. Linia este de identitate, nu de sugestie, de corespondenţă cu forma reală, stilizată însă până la limitele expresivităţii. Alexandru Ţipoia este un formalist, fără a ţine însă de formalism, prin raţiunea logică a creaţiei şi prin conştienta canalizare a emoţiilor artistice.

Ca expoziţii la care a participat trebuie să menţionăm: 1946 – Expoziţie personală la Galeria San Bernardo, Roma; 1947 – Expoziţia de artă plastică românească, Budapesta; 1956 – Expoziţia de grafică românească de la Viena; 1960 – Expoziţia de artă plastică românească de la Helsinki; 1970 – Expoziţia de artă plastică românească de la Stuttgart; 1973 – Expoziţia de pictură românească contemporană de la Buenos Aires, Sao Paolo, Lima; 1974 – Galeria Du Quesne van Brucken, Castillon du Gard, Franţa (expoziţie personală); 1977 – Expoziţiile de artă contemporană românească din Portugalia, Franţa şi India.

Premii acordate de-a lungul prodigioasei sale cariere: 1945 – Menţiunea criticilor şi colecţionarilor de Artă din Bucureşti, pentru cea mai bună expoziţie a anului; 1947 – premiul Ministerului Artelor; 1968 – primeşte Ordinul Meritul Cultural.

Dintre operele sale importante amintim: Violonist ambulant, Quartet de coarde, Arlechin muzical, Nimfă cu liră, Nimfe cu lire la malul mării, Femeie cu mandolină, Două dansatoare cu lăută, Siluete muzicale la malul mării, Instrumente muzicale cu chip de fată, etc.

La 25 de ani de la moartea artistului Alexandru Ţipoia, pe data de 4 noiembrie 2019, Fundaţia Ţipoia&Tzipoia a inaugurat în Bucureşti Casa memorială – muzeu Pictor Alexandru Ţipoia, situată în casa artistului şi a familiei sale, strada Lt. Aviator Gheorghe Caranda nr. 79. Un loc bogat în lucrări de artă din diferite epoci de creaţie. Un loc fără pereche în Bucureşti, în care fiecare obiect vorbeşte despre dăruire, inspiraţie, intimitate creatoare, etape de viaţă, într-un cuvânt, despre cultură. Deschiderea Casei este în exclusivitate rodul efortului îndelungat al familiei artistului, pentru a reda României opera unui mare artist marginalizat, terorizat şi forţat la un „exil interior“ din cauza originii sociale a familiei şi a neaderării sale la ideologia partidului unic. Opera lui Alexandru Ţipoia este prea puţin cunoscută publicului larg. Această necunoaştere se datorează multiplelor cauze care au dus la absenţa de pe simezele muzeelor a operelor sale, lucrări de referinţă ale patrimoniului nostru cultural-artistic. Muzeul Naţional de Artă al României prezintă în colecţia sa permanentă numai o lucrare a artistului, din anul 1941, pe când pictorul avea 27 de ani, în timp ce evoluţia gândirii sale plastice acoperă peste o jumătate de secol. De menţionat că muzeul posedă în depozite 17 lucrări, dintre care şapte au fost donate de familie ca urmare a expoziţiei retrospective Alexandru Ţipoia, din 1998. Casa memorială a artistului vine să suplinească această carenţă şi aduce astfel o contribuţie importantă la punerea în valoare a unui patrimoniu artistic naţional de un înalt nivel spiritual.

În numai câteva luni de existenţă, Casa memorială a devenit deja o miniinstituţie culturală, fiind oricând gata să primească publicul doritor să o viziteze. În acest cadru, au fost organizate o serie de manifestări cultural-artistice dintre cele mai variate: expoziţia de artă Alexandru Ţipoia&George Tzipoia, Salonul de miniatură cu opere de Alexandru Ţipoia în data de 14 decembrie 2019, în parteneriat oficial cu Biblioteca Academiei Române şi cu MAMCO Pavel Şuşară. În perioada 16-30 ianuarie 2020, în parteneriat cu Academia Română, Fundaţia Ţipoia&Tzipoia a organizat, la Biblioteca Academiei, în sala Theodor Pallady, expoziţia Omagiu 25, Alexandru Ţipoia, cu prilejul împlinirii, în iulie 2018, a unui sfert de secol de la moartea artistului. Cu această ocazie, Fundaţia a donat Academiei Române o pictură în ulei pe pânză, operă a artistului, reprezentându-l pe Andrei Mureşanu (1816 – 1863), personalitate de frunte a Revoluţiei de la 1848. În Casa memorială a fost sărbătorită, pe 24 ianuarie 2020, Marea Unire, în colaborare cu Asociaţia DAR Developement.
Casa, în forma ei actuală, reface atmosfera intimă de sfârşit de interbelic românesc în care a trăit şi a creat Alexandru Ţipoia. Casa memorială – muzeu Pictor Alexandru Ţipoia, din strada Lt. Aviator Gheorghe Caranda nr. 79, sector 6, Bucureşti, vă aşteaptă pentru a cunoaşte un artist deosebit şi opera sa minunată. (George V. GRIGORE)