L-am cunoscut pe artistul plastic Alexandru Potecă în urmă cu mulţi ani la Fortul 13. Avea o expoziţie inedită, într-un spaţiu neconvenţional. M-a impresionat talentul său, dar mai ales felul în care obiectele aurite intrau într-un puternic contrast cu fostul spaţiu al recluziunii. Născut în 1977 în Zăvoaia, judeţul Brăila, sculptorul Alexandru Potecă a avut o înclinaţie vizibilă către lumea artistică încă de când era copil. Urmează cursurile Liceului de Artă Dimitrie Cuclin din Galaţi, facultatea terminând-o la Bucureşti, în 2001, în cadrul Universităţii Naţionale de Artă. De asemenea, primeşte o bursă în India, unde rămâne timp de doi ani, până în 2005, învăţând, după cum mărturiseşte, despre „obiecte, simţuri şi gesturi“. În 2006 a participat la Tabăra de Creaţie Arta ca viaţa, organizată la Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi, alături de alţi artişti plastici. Tot în 2006 a avut, la Galeria NIT, expoziţia intitulată Sculpture Show, care a constat dintr-o serie de sculpturi din structuri metalice, fiecare spunând o poveste. În 2008 a colaborat cu Francisc Chiuariu, Constantin Cioc şi cu Anca Pintilie la un performance – Vizibil – în cadrul Atelierului în Tranziţie din Bucureşti. A mai expus la Galeria Pilat sculpturi din cupru şi câteva portrete, compuse printr-o tehnică mixtă şi oarecum inedită, din răşină şi petale. De asemenea, este colaborator al proiectului I love Bucharest, prin care se organizează diverse evenimente privind arta publică. Cele mai cunoscute lucrări ale sale au fost montate pe fostul soclu al lui Lenin, din faţa actualei Case a Presei, în cadrul Proiect 1990, coordonat de Ioana Ciocan.
The Golden Flat – Ultimul carnaval este, probabil, brandul cel mai puternic creat de Alexandru Potecă. O expoziţie de instalaţie ce înfăţişa un apartament aurit. Acesta părea desprins din anii ’80. Dorinţa artistului plastic a fost aceea de a evoca lumea obiectelor prin prisma copilăriei, imprimând o anumită simbolistică fiecărui lucru. Potecă a adunat diverse lucruri pe care mai apoi le-a aurit în atelierul său, făcând astfel primii paşi spre crearea acestei lumi statice care are o notă de uşoară nostalgie. Alexandru Potecă rămâne, prin excelenţă, artistul aurului. (C.V.)