Alegeri

Intersecţiile arată deja ca o vitrină de studio fotografic de pe vremuri. La alte dimensiuni. De pe panouri uriaşe ne zâmbesc cu prietenie şi cu promisiuni toţi cei care ne vor sfida şi nu se vor ţine de cuvânt după 27 septembrie. Nu toţi. Pentru că nu toţi vor fi aleşi. Numai unul se va bucura pentru o perioadă împărţită aşa cum se învăţa pe vremuri la Limba română că trebuie alcătuit un text: introducere, cuprins şi încheiere! Amabil, la introducere, absent, egoist şi avid, în cuprins, şi activat, la încheiere! Mie mi-ar plăcea să mă înşel! M-am gândit, vinovat!, în ultimele zile, văzând mobilizarea edilitară, că ar fi bine să avem alegeri locale anual! Ca să se elimine „cuprinsul”. Să nu-mi spuneţi că ar fi costisitor. Nu ar fi. Pentru că nu ar fi vreme de mişmaşuri, de cheltuieli „neprincipiale”.
Da, intersecţiile sunt cele mai potrivite pentru afişajul electoral. Pentru că noi chiar stăm în intersecţii semaforizate nepotrivit sau numai interpretate de noi greşit. Trecem pe roşu şi staţionăm pe verde, atenţi cum să fentăm galbenul. Atenţia nu este calitatea noastră cea mai evidentă. Nici cu memoria nu stăm prea bine! Dar urâm şi iubim cu pasiune. Doctrine, principii, valori…? Haida-de!
Ne interesează soliditatea promisiunilor, pe ce se bazează ele sau ne luăm după cai verzi pe pereţi născuţi în echipele de campanie? De exemplu, poate sunt eu o excepţie, dar nu-mi aduc aminte ca măcar o dată să fi fost invitată, eu sau vecinii mei, la vreo întâlnire cu aceia care ne cer votul sau cu echipele lor pentru a fi întrebată/întrebaţi ce ne dorim pentru sectorul nostru, dacă vrem pietricele colorate, schimbarea arborilor verzi cu puieţi de arbori verzi, a panseluţelor cu trandafiri, sau ne dorim siguranţa reţelelor de gaze, integritatea ţevilor de apă caldă/rece, parcuri bine întreţinute, fluidizarea transportului în comun, valorificarea în scop recreativ a lacurilor, deltelor, pădurilor, asfaltarea gospodărească, igienizarea străzilor, a mijloacelor de transport în comun, a pieţelor, modernizarea şcolilor, construirea de noi creşe, grădiniţe, cămine pentru bătrâni, păstrarea şi reabilitarea patrimoniului imobiliar, cultural… Nu am fost întrebaţi. Ei cred că ştiu să hotărască în numele nostru. Pentru că-i lăsăm să creadă asta!
Mergem la vot, pentru că avem acest drept şi această îndatorire, nu fiind convinşi că va fi mai bine pentru comunitate. Punem buletinul de vot în urne cu o speranţă niciodată îndeplinită, parcă hipnotizaţi de câte un candidat. Ce e drept, e drept, unii dintre noi aleg doar răul cel mai mic, împotriva unuia, nu în favoarea cuiva. Din acest motiv, probabil, continuăm să fim nemulţumiţi la final de mandat, mai ales în marile oraşe şi-n comunele uitate de lume.
Abia aştept să fiu contrazisă la aceste alegeri locale. Şi apoi la parlamentare! (Mioara Vergu-Iordache)