…educaţia, sănătatea, industria, agricultura, transporturile, serviciile, turismul, asistenţa socială, administraţia, politica… Asta are, asta n-are! Mai mult n-are. N-are coerenţă, n-are plan, n-are viziune, n-are predictibilitate. Câte unul ne spune că „resetează” sistemul, politica, alianţele…Ce să reinstalezi programe când lipseşte „calculatorul”? Cum să instalezi programe când noi funcţionăm cu abace?! Nu zic bine! Cei care „resetează” nu au auzit de abac, cum nu au auzit de foarte alte multe lucruri, vorbe şi fapte. De pildă: „ciorba reîncălzită nu mai are acelaşi gust” sau „ce ţine nu-ţi place altuia nu-i face” sau „iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători” sau…În fine, să nu mă iau cu vorba.
Eu chiar nu înţeleg! Un exemplu: în Bucureşti, şi nu numai, se zice că nu sunt bani la primărie pentru repararea sistemelor de distribuţie a apei calde, a gazului, a energiei electrice, toate formate din reţele ciuruite, adevărate atentate la siguranţa noastră. Ni se cere să avem răbdare că o face „plopu’ pere şi răchita micşunele”. Şi noi, răbdători… Citesc că „Nicușor Dan vrea aproape 8 miliarde de lei prin programul Anghel Saligny pentru modernizarea bulevardelor principale din oraș, piste de biciclete și spații pietonale.” E bine, dar banii aceştia nu ar trebui folosiţi pentru înlocuirea conductelor sparte, ruginite, ca să nu explodeze şi să strice frumoasa modernizare şi pistele de biciclete?! Există un plan, o prioritizare a lucrărilor? Nu trebuie terminat podul de la Ciurel să ieşim mai repede şi mai fără nervi la autostradă? Nu ar trebui să scăpăm mai întâi de gunoaie?! (De toate felurile.) Zic că-i o alba-neagra! Asta n-are, asta n-are! Mergem pe negativ!
Iaca, iar a început şcoala! Cu vaccinare, cu testare, cu atât la sută vaccinaţi, cu atât rata de infectare, ba, nu aşa, ba fizic, ba online, ba e bine, ba nu-i bine! Cert este că din păcate nu-i o glumă rateul din educaţie! Copiii, laolaltă cu părinţii lor, şi cadrele didactice se văd cu toţii neputincioşi în faţa bâlbelor autorităţilor centrale, care par că-şi doresc să ţină situaţia sub control fără să cunoască realitatea concretă din teren, şi neputinţei, şi ea bâlbâită, autorităţilor locale care se tem să acţioneze altfel decât bâjbâie autoritatea centrală.
Alba-neagră se joacă şi cu sănătatea. Eroicele cadre medicale sunt trimise pe front cu mâinile goale. Pentru că… Iar, în primul rând, avem-nu avem bani. Sigur, un om simplu de la ţară, ca mine, ar zice că sănătatea este acum prioritatea noastră, a tuturor, că toate celelalte mai pot aştepta puţin, până ne facem bine, măcar fizic! Numai că „resetatorii” noştri gândesc altfel. Nu ştiu cum şi cât. Şi-atunci, aşa cum aşteptăm în agricultură, în fiecare an, să se-ndure Dumnezeu de noi, să plouă sau să nu plouă, aşa aşteptăm să se-ndure Dumnezeu şi să treacă pandemia fără să mai facă prea multe victime…
În rest, săptămâna trecută părea că o să fie oarece concordie în politică! Dar acum este o altă săptămână! Asta are, asta n-are! Alba-neagra. (Mioara VERGU-IORDACHE)