Ala-Bala-Capitala

Vorba cuiva, iarna nu-i ca vara. Expresia ne-a amuzat şi continuă să ne distreze şi acum. Însă când viscolul chiar scutură ferestrele şi gerul crapă pietrele, parcă nu-ţi mai arde de râs. Caloriferul gâlgâie rece, iar un duş fierbinte devine parte a unui scenariu SF. Sigur, avem la dispoziţie mai multe soluţii: ligheanul, ibricul şi oala cu apă încălzită pe aragaz, baia publică sau, de ce nu, „mai puneţi o haină pe voi, dacă vă e frig!”. Pentru cunoscători, această ultimă variantă a fost multă vreme subiect de bancuri spuse printre suflături în pumnii vineţi de frig, şi îşi are sorgintea într-un discurs al preşedintelui Jimmy Carter, care le-a răspuns astfel americanilor nemulţumiţi, în plină criză a petrolului, că tremură de frig în case, deşi sunt nevoiţi să plătească mai mult. Preluată la noi în anii optzeci, sintagma respectivă pare să redevină actuală. De treizeci de ani nimeni nu se osteneşte să repare sau măcar să expertizeze sutele de kilometri ai reţelei de termoficare bucureştene. Iar ţevile crapă una după alta ca într-un sinistru domino care nu poate fi stăvilit. Aşa cum ne-am obişnuit, nimeni nu-şi suflecă mânecile şi nu ia problema în serios. Totul coboară la nivel politic, pe criteriul mă poţi lovi pe mine, dar nu lovi în partid/ te spulberă poporul ce-n juru-i face zid. Cetăţeanul simplu nu încape în această ecuaţie. Partidul e în toate. Administraţia locală şi guvernul, în frunte cu primarul general şi prim-ministrul, se războiesc politic, vânează voturi, aruncă vina de la unul la altul, încearcă să împingă în faţă partidul din care provin. S-a ajuns până la acuzaţii de sabotaj, ca în vremurile temutului Beria. În acest timp, noi, obosiţi de atâta mascaradă, tremurăm vârtos între pereţii reci.
S-au împărit pomeni cu iz electoral, vouchere pentru biciclete şi electrocasnice,
s-au inventat excursii, s-au organizat baluri, festivaluri şi concerte, dar nimeni nu s-a gândit să aloce câţiva lei pentru a începe măcar o inventariere a reţelelor de termoficare cu probleme. Cei pe care i-am învestit să gestioneze uriaşa gospodărie numită Bucureşti continuă să-şi bată palmele fe-riciţi, cântând ca apucaţii Ala-Bala, în timp ce contabilizează conştiincios în carneţelele ascunse în genţile sau în buzunarele costu-melor scumpe câte voturi au mai câştigat, cum să facă să tragă turta pe spuza lor, cum să ne mai păcălească puţin, explicându-ne ce bine va fi. Nu că le-ar păsa. ( Dragoş CIOCĂZAN)