Adelina RADU: Vă invit în lumea mea de culori, vise şi…sincronicităţi

Doamna Adelina Radu are cea mai nobilă meserie din lume. Este medic şi se dedică alinării suferinţelor oamenilor, de cele mai multe ori vindecării lor totale. Dar, în afară de asta, a descoperit terapia prin culoare. Cred că cel mai bine este să o lăsăm că ne explice fiecare etapă…
Nu am vândut tablouri, în schimb am oferit celor dragi peste 100 de picturi. Ce am eu de oferit este o poveste. Povestea picturilor mele şi totodată a mea. Am 55 de ani şi sunt medic. În cariera mea profesională consider că am atins vârful pe care-l puteam atinge (medic primar, şef secţie, pacienţi care mă solicitau şi mă preferau). Cu toate acestea, în urmă cu aproximativ 5 ani am început să simt că nu sunt împlinită sufleteşte. Mentalul meu şi emoţionalul erau în contradicţie. Pe stres, oboseală, m-am şi îmbolnăvit fizic, un diabet zaharat pe care cu greu sau aproape foarte puţin îl echilibrăm cu insulina. Atunci, am început să pictez, considerând acest hobby o terapie pentru sufletul meu. Credincioasă fiind, am mers mai mult prin locuri încărcate energetic, Şinca, Polovragi, Corbii de piatră, Nămăeşti, Prislop. Cu adevărat simţeam emoţia acelor locuri minunate şi mă încărcam de Ceva. Am început să pictez icoane pe sticlă, cu culori de vitraliu. Apoi, pictam tot ce prindeam, rochiţe, pantofi, genţi, vaze, lustre, cu materialele potrivite. Simţeam dorinţa de culoare, de exprimare prin culoare, ca şi cum trebuie să transmit ceva şi numai acesta este limbajul pe care îl am la îndemână. Îmi era necaz că nu am timp suficient pentru a picta cât îmi doresc şi pentru a lua lecţii de specialitate. Avem în Rm. Vâlcea un pictor de renume, domnul Gheorghe Dican, pe care îl cunoşteam şi de la care puteam învăţa. Au apărut în viaţa mea şi sincronicităţile, divine le consider, pe care înainte nu le aveam. De exemplu, de ziua fiicei mele i-am dăruit mamei prietenei ei un tablou cu floarea soarelui. Am primit a doua zi un telefon de mulţumire prin care îmi transmitea că floarea soarelui este preferata ei şi tocmai a fost Sfânta Muceniţă Cristina, ziua ei. Nu ştiusem asta. Altădată, am pictat o rochiţă pentru o asistentă ca surpriza, iar a doua zi urma sa fie ziua ei. Rochiţa a fost exact pe ea. Din nou nu ştiam asta. Am insistat ca soţul meu să-i ducă unei colege un tablou. Surpriza, era ziua ei de Sfânta Teodora. Din nou nu ştiam asta. În martie, m-a rugat o cunoştinţă din Germania să pictez ceva pentru ea cu intenţia de a fi ceva personalizat. Nu ştiam ce voi picta, dar am aplicat intenţia. Pe fundalul alb s-a conturat un chip angelic şi aşa am pictat un chip de înger pe fundal verde smarald. Era Arhanghelul Rafael, tămăduitorul trupeşte şi sufleteşte. Când i-am trimis poza a plâns şi mi-a spus că i se transmisese că Arhanghelul Rafael este protectorul ei. Ea este vindecătoare energetic. Am ajuns să-i ofer tabloul în iulie, când a venit în ţară. Surpriză, în ziua când ne-am întâlnit era prăznuit Sf. Rafael. Deci, eu am început să îmi ascult emoţiile. Am renunţat iniţial la funcţia de şef de secţie şi apoi la jobul de la spital. Lucrez doar cu jumătate de normă la cabinetul meu. În rest, pictez, citesc şi mă bucur de cei dragi.  M-am lăsat în voia intuiţiei. Nu ştiu ce va urma, dar acum sunt mai mult din ceea ce aştept eu să fiu, iar analizele medicale s-au îmbunătăţit spectaculos. Mă simt într-o aventură, dorinţa mea e ca ceea ce transmit eu prin culoare să ajungă la sufletul celui ce-i este destinată pictura mea. De ce nu să aibă un efect vindecător? De fapt, atunci când am avut timp mai mult, nu am mai vrut eu să iau lecţii de pictură pentru că nu am vrut ca ceva exterior să mă influenţeze şi să se interpună peste ce am eu de transmis în mod direct şi personal. Concluzie, sunt pictoriţă, care, de fapt, nu este pictor. Ci doar se foloseşte de CULORI pentru a transmite CEVA, iar pentru a face asta mi-am urmat inima, intuiţia contrar raţionalului. Poate că totuşi continui să fiu o vindecătoare prin culoare şi gând, nu prin medicina alopată.
Mulţumim frumos, emoţionant. Unde vă vedeţi peste 10 ani?
Peste 10 ani mă văd pe veranda unei case din Toscana pictând. De specificat, o casă mult mai mică decât cea în care locuiesc acum. Cu sinceritate, Adelina Radu.
Aici se termină relatarea noastră. Urăm medicului, artistului, omului multă sănătate, să facă bine mulţi semeni.

Aristotel BUNESCU
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com