Actualitatea trocului

Mai din obişnuinţă, mai de teama pandemiei, revenim la troc. Nu e o formă nouă de achiziţie. Încă din paleolitic oamenii au apelat la acest tip de pseudo-comerţ. Mai târziu, unii au schimbat o insulă pe un pumn de mărgele şi câteva cioburi de oglindă, fapt care ne poartă cu gândul la celebra alegaţie biblică „Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce-au făcut!”.
Astăzi lucrurile stau cu totul altfel. După o relativ lungă perioadă de pauză economică, miraculosul pătrăţel de plastic, pe care unii îl alintă „card de credit” a devenit o simplă jucărie, bună, în cel mai fericit caz, la deblocarea de uşi sau ca suport pentru pahare. şi aşa, oamenii se întorc la schimbul în natură, pentru că burta se goleşte mai repede decât putem readuce la viaţă jucăria de mai sus, iar omul este, biologic vorbind, o fiinţă structurată pe nevoia de mai mult. Ce faci când nu ai bani, iar băncile sunt din ce în ce mai urâcioase în relaţia cu clienţii? Apelezi la troc, desigur. Paginile web specializate în schimburi de tot felul au devenit neîncăpătoare în ultimele săptămâni. Răsfoindu-le, te simţi transportat într-o lume pe care o credeai de mult apusă. Schimb TV LCD pentru carne şi alimente de bază sau Schimb teren cu auto şi porc viu sunt numai două exemple. Unii schimbă cărţi rare sau haine de firmă pe păsări crescute în curte ori legume şi fructe proaspete pe servicii de reparaţii. Nu e, neapărat, o ruşine. ştiinţa economică foloseşte pentru această modalitate de schimb un termen elegant, fără îndoială fundamentat ştiinţific: barter. Unii economişti se aventurează chiar să-l caracterizeze drept „un mod natural de a procura cele necesare, în acord cu natura biologică a fiinţei umane”. Cei mai îndârjiţi îl propun ca fiind cel mai sănătos mijloc de a opera în economie, pentru că de la bani ni se trag toate relele. Economia modernă este structurată pe circulaţia banilor şi pe credit, ceea ce ne-a făcut să uităm că mai există şi alte căi. Totuşi, în lipsa banilor, a capitalului, lucrurile nu se pot mişca. Barterul este o formă utilizată foarte des în economiile dezvoltate şi se pare că şi-a găsit deja locul în societatea in-formaţională, aşa-zisa economie 4.0. Forma pe care o capătă depinde de domeniul în care se aplică, de calitatea partenerilor, de încredere şi onestitate.
În vremuri de criză, iar economiştii ne avertizează că va urma una nemaiîntâlnită până acum, schimbul direct de mărfuri sau servicii se conturează ca o soluţie, iar economiile dezvoltate dau semne că au înţeles exact despre ce este vorba: fără bani, lumea nu se prea mişcă şi atunci singura cale rămâne deblocarea economiei prin parteneriate de tip troc. Efectul ar fi benefic, mai ales pentru că mediul bancar, confruntat cu lipsa cererilor de creditare, va reacţiona, reducând barierele birocratice aşezate acum în faţa finanţării.
Deci, rău n-ar fi să purcedem la schimb, dar nu oricum. Mai există şi alte variante de troc, mai puţin morale şi cu efecte nefaste asupra economiei: trocul de conştiinţă, trocul politic, trocul de încredere, dar despre acestea nu prea se poate spune mare lucru: le trăim, cu toţii, zilnic. (Dragoş Ciocăzan)