Aceste Maria Antoneta ale României

Mariei Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena (2 noiembrie1755 – 16 octombrie 1793), cunoscută în istorie sub numele de Maria Antoaneta, regină a Franţei, i se atribuie celebrul răspuns arogant: „Nu au pâine? Să mănânce cozonac!”, atunci când a fost informată că ţăranii se plâng că nu au pâine.

Altă epocă, alte vremuri, altă ţară. La noi, prim-ministrul ştie cât costă o pâine, sau nu ştie pentru că domnia sa nu mănâncă pâine?! Sau mănâncă? Aş paria că nici ministrul de Finanţe nu ştie cât e salariul minim. Pentru că, normal, domnia sa nu este plătit cu salariul minim. Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale ne invită să continuăm, dacă vrem, să muncim până…cât dorim, pentru că domnia sa este „implicat full-option la Ministerul Muncii”. Casa de pensii furnizează cioturi de informaţii negative. Distribuitorii de energie ne îndeamnă la economie, să mai stingem un bec, să ne organizăm mai bine, să vânăm cu contoare inteligente chilipiruri la preţ pentru a ne putea achita facturile… Oficiali ai Ministerului Energiei ne spun că la iarnă va fi cald, că a umplut rezervoarele cu gaz peste 80 la sută, peste media europeană.

Începe şcoala. I-auziţi ce declară ministrul Educaţiei! „Indiferent de provocările prin care trece România, copiii şi profesorii nu sunt singuri. • Profesorii îşi primesc salariile la timp • Elevii îşi primesc bursele • Şcolile, prin parteneriatele şi proiectele pe care le au, pot să ofere sprijin suplimentar.” De ce sunteţi supăraţi?!

Între timp, pe reţelele sociale lumea comentează, cu inteligenţă, umor şi, din păcate, de prea multe ori agramat, pro sau contra unor personaje, de prea puţine ori asupra situaţiei ce se arată dificilă în zilele care vin. La televiziuni, invitaţii şi realizatorii dezvăluie amănunte ilegale şi sordide din viaţa personajelor politice şi descriu scenarii apocaliptice, parcă nu ar fi de ajuns viaţa majorităţii. Care majoritate se bucură fără griji de mare, soare, vacanţă pe veresie. Absorbiţi de lupta politică fratricidă, guvernanţii, la rândul lor, lasă să se „scurgă” intenţii răuvoitoare ale aliaţilor, ba chiar ale colegilor de partid. Caragiale să fi trăit!!!

Se pare că avem o foarte bună recoltă de grâu, dar pâinea se va scumpi. S-au făcut legume, dar multe sunt aruncate. Cel puţin în Capitală, mizeria, în bună coexistenţă cu şobolanii şi insectele, a devenit dominantă. Monstruoasa moştenire! Bolile sunt tratate ca o glumă; dovada tratamentelor a găsit o soluţie în fals. Cine e vinovat? Deopotrivă cei care solicită şi cei care oferă. Ce fac oficialităţile?! Ce fac? În cel mai bun caz, promisiuni. Vând blana ursului din pădure. Şi le e din ce în ce mai uşor, că nici urşii nu mai stau în pădure. Că e satul fără câini!

Din fericire sau din nefericire, părem că am învăţat să trăim, ajutaţi şi de lungul popas în spaţiul virtual, să trăim fiecare în bula noastră, unde ne străduim, prea egoist şi ignorant, să ne fie bine individual, făcându-ne că nu observăm că binele ne este din ce în ce mai rău.

…Nu că Maria Antoaneta ar fi avut vreo scuză, dacă răspunsul ei ar fi confirmat de documente istorice, dar când a devenit regină ea avea doar 18 ani. Aşa erau vremurile. Şi a sfârşit sub ghilotină.

Răspunsurile oficialilor noştri sunt confirmate, nu numai de documente, ci de realitatea însăşi. (Mioara VERGU-IORDACHE)