A ţine pasul cu…

Chiar aşa, cu cine vă doriţi să ţineţi pasul? Sau cu ce? Ce vă inspiră? Care este drumul pe care să ţinem pasul? Încotro ar duce acest posibil drum? Este un singur drum? Dar să zicem că drumul este democraţia. Recunoaştem toţi acelaşi drum ca fiind democraţia?  Şi cum o definim? O potecă, un drum plin de glod, un drum pietruit, asfaltat, un drum judeţean, naţional, european, o autostradă? Încotro duce? Dar dacă drumul ar începe la bifurcaţia dintre „a fi” şi „a avea”, pe care am ţine pasul?

Cred că fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, se străduieşte să ţină pasul cu… La nivel individual, colectiv şi general. În toată lumea se întâmplă la fel. Şi toată lumea păşeşte, încearcă să ţină pasul, adică să aibă un obiectiv spre care să „mărşăluiască” fără supraodihnă inutilă. Oamenii, sper că, nu au uitat să se sprijine pentru a ţine pasul cu…

Sunt aspecte ale vieţii noastre în care mulţi, foarte mulţi vor şi ţin pasul. Mai ales pe autostrada lui „a avea”. Calea lui „a fi” îmi pare mereu mai îngustă, o uliţă, o potecă. Este calea pe care vedem oameni care se străduiesc să ţină pasul, care ştiu că nu trebuie să laşi un semen să se piardă, să se oprească, să obosească, care tind spre fiinţare, spre a fi. Pe calea aceasta este mai puţină poluare, mai puţină ură, invidie, răzbunare. (Dar şi în acest caz, pe drum, tot oameni ţin pasul!) Autostrada lui „a avea” este mereu aglomerată, poluatoare, concurenţa este nimicitoare, efortul depăşeşte posibilităţile fizice, psihice, materiale. Pe acest drum se pierd destine, copii sunt abandonaţi în seama cantităţii, sclipiciului, superficialităţii. Mai puţină calitate, mai mult balast.

Sigur, vorbim mult despre democraţie. Cei mai în vârstă am experimentat mai multe tipuri: populară, originală, mai deloc originară. Cum şi cu cine să te însoţeşti să ţii pasul pe această cale? Care este definiţia democraţiei? „Formă de guvernământ organizată pe temeiul principiului potrivit căruia puterea aparţine poporului”. Ar fi de mers pe această cale, ar fi de ţinut pasul. Dar?! Ce vedem noi la suprafaţa (dar şi mai spre adânc) acestei forme de guvernământ, pentru că, nu-i aşa, avem o societate democratică? Mult scandal ce a generat o apatie periculoasă, o îndepărtare a poporului de putere. Şi o constatare amară: democraţia este o vorbă goală şi „egalitatea nu-i pentru căţei”. Şi în aceste condiţii mai ţinem, mai dorim să ţinem pasul cu…?!

Ne tot uităm peste gardul naţional şi dorim să ţinem pasul cu societăţile mai bogate, mai echilibrate, mai democratice. Vedem cum ele însele ţin pasul între ele, nu se pierd pe drum, chiar dacă nu mereu e armonie. Negociază, merg mai repede sau stau un pic, dar acele societăţi par a fi învăţat mai bine decât noi să ţină pasul cu performanţa, calitatea, competenţa. Chiar dacă nu-i mereu pace sub mălini. Ele înţeleg să ţină pasul cu interesul lor naţional, parte din interesul general. Ţinem şi noi pasul? (Mioara VERGU-IORDACHE)