• Aproximativ 3 milioane de elevi (peste 180.000 de copii în clasa pregătitoare) au început ieri şcoala, la nivel naţional,în aproximativ 16.400 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat şi puţin peste 1.000 de şcoli private. Peste 900 de şcoli sunt relocate (800 pentru a fi reabilitate, iar restul din cauza spaţiului insuficient pentru elevi), 70 de unităţi de învăţământ încă au WC în fundul curţii sau fără avize, 19 şcoli în care se învaţă în trei schimburi. Statistică.
Este primul an din zeci de ani când nu am simţit emoţia începutului anului şcolar! În drumul meu spre birou nu am întâlnit copii veseli, curioşi şi emoţionaţi, cu buchete de flori în mână, conduşi spre şcoli. Sunt triste străzile fără copii! Zeci de ani, v-am mai spus, 15 septembrie mi-a fost emoţie profundă, care nu se uită. Pentru că, alături de onomastici, aniversări în familie, Crăciun şi Paşte, 15 septembrie era data în jurul căreia suflarea învăţăceilor din România se activa. Pe 15 septembrie – în orice zi sau dată ar fi picat! – în uniforme curate, călcate, cu emblema pe umăr – purtată cu mândrie, ca simbol al prestigiului unităţii de învăţământ, prestigiu care se răsfrângea şi asupra elevilor, băieţii tunşi, fetele cu cordea legată peste păr sau, la clasele mici, cu pompoane albe, cu ghiozdane (cu un singur caiet şi un creion, pentru a nota orarul provizoriu şi data primei şedinţe cu părinţii), care se umpleau cu manualele pe care le găseam pe pupitre, cu buchete de flori ce erau oferite cu drag şi recunoştinţă cadrelor didactice, asistentelor medicale, bibliotecarelor, secretarelor… ne aşezam, pe clase, în careu. Era multă gălăgie: îmbrăţişări, pupături, povestiri… Până la intonarea imnului şi ridicarea steagului la catarg! Intram apoi în clase, pe rând. Clasele miroseau a curat şi chiar erau curate, tabla neagră strălucea, pe catedră era creta, lângă tablă era buretele pentru şters tabla, pe băncile curate erau aşezate manualele mirosind a cerneală tipografică, parchetul/duşumeaua strălucea, mirosea un pic a petrosin, a vopsea, cu care erau protejaţi pereţii până la jumătate, perdele fluturau pe spaţiul ferestrei… Urma un control efectuat de doctor/ asistent medical. Întâlnirea sau reîntâlnirea cu cadrele didactice. De pe 16 septembrie, am „prins” mai multe perioade; una în care toţi elevii veneau la şcoală, dimineaţa sau după amiază, şi alta în care, prin rotaţie, două săptămâni mergeam la muncă patriotică, la cules de struguri, legume, fructe… Nu era totul perfect. Au existat excese. Iar, după 1980, calitatea învăţământului a alunecat şi continuă să alunece în birocraţie şi ineficienţă.
…Că tot s-a sărbătorit pe 8 septembrie „Ziua Internaţională a Alfabetizării”. Aş vrea să vă rog să mai daţi atenţie unor date statistice: • Recensământul din 1906 în România indica un nivel al analfabetismului de 82% din populaţie. • În 2005, aproape de intrarea României în UE, rata alfabetizării a ajuns la 97,3%. • Procentajul a crescut la 98,64 în 2011. • În 2022, „doar 11% (unul din 10) dintre elevi au abilităţi depline la finalul anilor de studiu”. • În 2024 peste 44% dintre elevii români sunt analfabeţi funcţional, 11 la sută sunt pur şi simplu analfabeţi! • 32,3% dintre participanţi au promovat cea de a doua sesiune a Bacalaureatului 2024.
Pe 9 septembrie a început noul an şcolar! Mereu cu speranţă către EDUCATORI! Rolul PROFESORULUI competent este extrem de important şi obligatoriu pentru educarea copiilor. Pentru viitorul nostru. (Mioara VERGU-IORDACHE)