Să învăţăm cuvinte!

Mai abitir ca-n alte dăţi, zilele acestea auzim despre „responsabilitate” şi „responsabil”. Bine-aşa! Dar, ca să nu batem câmpii, să apelăm la dicţionar.

Aşadar: „responsabilitate: atitudine conştientă, simţ de răspundere faţă de obligaţiile sociale; obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta şi suporta consecinţele; răspundere; funcţie, sarcină de răspundere – sarcină, răspundere pe care şi-o asumă cineva”. Şi: „responsabil: (despre o persoană) care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. Persoană care are o funcţie de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredinţat o responsabilitate; şef”. 

Vi se pare că există vreo legătură între sensul acestor cuvinte şi persoanele care le folosesc pretinzând că şi-l asumă?

„Sperăm că, în ultimul ceas, partidele parlamentare vor da dovadă de responsabilitate şi nu vor mai prelungi criza politică”, a spus luni Dacian Cioloş, premierul desemnat să formeze un guvern, când a depus la Parlament Programul de guvernare şi lista Cabinetului USR pe care îl propune. Toate formaţiunile politice au afirmat că nu vor susţine guvernul propus de Dacian Cioloş. Premierul desemnat este optimist că din înţelepciunea şi responsabilitatea sa şi a parlamentarilor ne vom alege cu un guvern! Cum responsabilă a fost şi desemnarea sa! Ca şi cum nu ar fi clar că numirea sa a fost făcută pe principiul „am plecat să mă tocmesc, dă, Doamne, să nu găsesc!”

Responsabil este şi premierul demis, Florin Cîţu! Oamenii tremură în case când încă nu a venit iarna, epidemia de covid nici nu a ajuns la vârf şi-n fiecare săptămână mor oameni cât populaţia unei comune, preţurile urcă necontrolat, facturile sunt ca o înjurătură de mamă, inflaţia aleargă ca vântul, dar domnia sa ne asigură că suntem pe culmi de progres şi civilizaţie şi că la vară o să fie cald! Când era premier nedemis nu s-a luat nicio măsură să preîntâmpine tragedia valului patru de covid. Nu, pentru că el era nu era responsabil de conducerea guvernului! Planul Naţional de Rezilienţă şi Dezvoltare (PNRR) este sau devine pe zi ce trece „fata morgana”, în timp ce alte ţări deja şi l-au pus în aplicare. Era pe când nu se vedea, azi îl vedem şi… Se joacă poker cu răbdarea noastră, cu buna-credinţă sau cu neputinţa noastră de a pune piciorul în prag. În dansul bezmetic al „responsabililor” care-şi „asumă responsabilităţi” încă se prind partizan oameni pentru care sacul nu a ajuns încă la fund, oameni care nu privesc dincolo de pragul casei lor. Din fericire, sunt din ce în mai puţini, pentru că tot mai mulţi devenim vulnerabili în faţa responsabilităţii responsabililor pe care, la un moment dat, cu speranţă, noi i-am învestit cu votul de încredere, devenit al dezamăgirii şi neîncrederii. De aceea zic, să învăţăm cuvinte şi să nu mai credem cai verzi pe pereţi! (Mioara Vergu-Iordache)