Evenimente internaționale la Editura Fundației România de Mâine

• Puncte de vedere exprimate de invitaţi

Domeniul mixt istorie-filosofie este potrivit deoarece studiul istoriei trebuie să fie abordat ţinând cont de filosofie în general, de filosofia istoriei în special. Istoria filosofiei este o componentă importantă a filosofiei. Înţelegerea filosofiei este uşurată de parcurgerea ei cronologic, de interpretarea şi reintepretara devenirii ei în cursul timpului. A fost apreciată apariţia unei reviste ştiinţifice de istorie. Momentan istoricii care elaborează studii ştiinţifice au un număr mic de opţiuni. Este posibil ca studiile ştiinţifice apărute în revistă, atât cele de istorie, cât şi cele de filosofie, să fie citite nu numai de specialişti, ci şi de cititori avizaţi în domeniile respective.

Editura Fundaţiei România de Mâine a avut mare curaj în lansarea unei reviste ştiinţifice în domenii umaniste. Multe proiecte de acest gen au fost abandonate în ultimii ani. Proiectul lansării unei reviste ştiinţifice presupune costuri financiare care este posibil să nu fie recuperate, în schimb, va contribui la progresul cunoaşterii ştiinţifice. Alături de revoluţia din domeniul tehnologic este necesară o revoluţie în ştiinţele socio-umane care să includă capacitatea de a prezenta adevărul.   

Cartea filosofului Diego Fusaro, Eseuri non-conformiste din istoria filosofiei, este scrisă într-un mod incitant. Poate fi citită pas cu pas, prin analiza atentă a textelor filosofice. Din conținutul ei înțelegem corelația filosofiei cu realitatea socială de astăzi. O serie de evenimente numite generic lovituri de stat la nivel global sunt puse în lumină. Este indusă în același timp nevoia unei mari resetări.

O particularitate importantă a cărții este aceea că aduce critici societății occidentale de astăzi pe baza filosofiei greco-romane și a celei din epoca modernă. Se susține că structurile occidentale de astăzi, în principal cele din Uniunea Europeană, au ca fundament filosofia greco-romană și morala creștină. În aceste condiții, Diego Fusaro aduce critici stărilor de fapt și de drept actuale pe baza concepțiilor filosofice care se presupune că le-au creat. Până acum critica societății occidentale se baza pe noi concepții, în principal decuplate de filonul greco-roman.

Cartea poate fi privită şi ca o modalitate de prezentare a concepţiei filosofului Diego Fusaro despre societatea occidentală de astăzi. Când vrem să schimbăm istoria, trebuie mai întâi să schimbăm stucturile. În acest sens pot fi privite concluziile din carte referitoare la societatea occidentală de astăzi. Prin intermediul acestei cărţi, Diego Fusaro prezintă filosofia într-o concepţie nouă.

Una dintre particularităţile cărţii este interdisciplinaritatea. Aceasta permite, atât o libertate mai mare a bibliografiei utilizate, cât şi extinderea ariei cititorilor interesaţi de conţinutul ei. În acelaşi timp, trecerea de la filosofia antică la cea modernă pe baza aceluiaşi sistem de evaluare şi valorificare în domeniul acţiunii sociale poate fi apreciată de unii filosofi drept o „erezie”. Tot o erezie va fi probabil apreciată utilizarea textelor filosofice antice în construcţia aşa-numitei „filosofii de tip militant”.

A fost prezentat în dezbateri inclusiv un argumentul deja consacrat al susţinătorilor civilaţiei antice şi al cunoaşterii limbilor ieşite din uz curent, latina şi greaca veche. Este axioma potrivit căreia cunoaşterea istoriei şi a filosofiei antice ajută enorm înţelegerea prezentului, indiferent de epocă. Astfel este necesară o reconsiderare permanentă a gândirii, inclusiv a filosofiei, numită generic post-clasică. Este exact ceea ce realizează Diego Fusaro prin cartea sa.

Despre Diego Fusaro s-a spus că este un filosof independent care este citit mult, dar nu este iubit. Ca formator de opinie, Diego Fusaro nu este nici de dreapta, nici de stânga. În Italia este disputat atât de forţele politice de stânga cât şi de cele de dreapta . Îmbină foarte bine filosofia cu activismul social şi politic. A fost mereu un critic al societăţii occidentale de astăzi, indiferent cum poate fi încadrată aceasta din punct de vedere doctrinar. Este urmărit atent de opinia publică din Italia. Are frecvent schimburi de idei cu apropiați, cum ar fi Stefano Amodio și Alessandro Denti. Discuțiile colegilor de la Institutul TESEO cu Diego Fusaro au permis descoperirea sa în calitate de gânditor, în general, și de filosof, și în special.

Diego Fusaro a fost un autodidact. I-a studiat singur pe Marx și pe Heideger. A aprofundat filosofia greco-latină pe care a înțeles-o așa cum este firesc pentru un filosof. Prin prezentarea non-conformistă a istoriei filosofiei dorește să fie în realitate un istoric al ideilor. Ca formator de opinie, este un adept al suveranismului, al curentului anti-globalizare. Se exprimă ferm împotriva diferențelor sociale exagerate. Susține că intervenția unor concepte din SUA poate duce la dezintegrarea familiei ca element de bază a societății.

Prin punerea în circuitul de idei a unei noi abordări a evoluţiei filosofiei, Diego Fusaro este un mare istoric al filosofiei. Reintepretarea temporalităţii, a stratificării timpurilor, noua abodarea de tip structuralist reprezintă o noutate în istoria filosofiei. Prezentarea istoriei filosofiei în corelaţie cu problemele sociale contemporane va duce la aprofundarea abordărilor interdisciplinare.

Alessandro Denti a afirmat fără echivoc realitatea că Diego Fusaro nu este obligatoriu un om al timpului său. El gândeşte astăzi cum ar trebui să fie lumea de mâine. În scrierile sale a demonstrat că modificările din devenirea istorică nu ţin cont obligatoriu de schimbările sociale necesare de la un anumit moment dat. (Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUȚĂ, Membru al Consiliului Științific al Editurii Fundației România de Mâine)