Aceste Maria Antoneta ale României

Mariei Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena (2 noiembrie 1755 – 16 octombrie 1793), cunoscută în istorie sub numele de Maria Antoaneta, regină a Franţei, i se atribuie celebrul răspuns arogant: „Nu au pâine? Să mănânce cozonac!”, atunci când a fost informată că ţăranii se plâng că nu au pâine.

Altă epocă, alte vremuri, altă ţară. Prim-ministrul nu ştie cât costă o pâine, pentru că domnia sa nu mănâncă pâine. Ministrul de Finanţe nu ştie cât e salariul minim. Pentru că, normal, domnia sa nu este plătit cu salariul minim. Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale ne invită să continuăm, dacă vrem, să muncim până…cât dorim, pentru că domnia sa este „implicată full-option la Ministerul Muncii şi nu am vândut niciodată blana ursului din pădure”. Oficiali ai Ministerului Energiei ne îndeamnă la economie, să mai stingem un bec, pentru a ne putea achita facturile…

Între timp, pe reţelele sociale lumea comentează, cu inteligenţă, umor şi, din păcate, de prea multe ori agramat, pro sau contra unor personaje, de prea puţine ori asupra situaţiei ce se arată dificilă în zilele care vin. La televiziuni, invitaţii şi realizatorii dezvăluie amănunte sordide din viaţa personajelor politice şi descriu scenarii apocaliptice, parcă nu ar fi de ajuns viaţa majorităţii. Care majoritate se bucură fără griji de mare, soare, vacanţă pe veresie.

Absorbiţi de lupta politică fratricidă, guvernanţii, la rândul lor, lasă să se „scurgă” intenţii răuvoitoare ale aliaţilor, ba chiar ale colegilor de partid. Caragiale să fi trăit!!!

Se pare că avem o foarte bună recoltă de grâu, dar pâinea, se zice că, se va scumpi. S-au făcut legume, dar multe sunt aruncate. Cel puţin în Capitală, mizeria, în bună coexistenţă cu şobolanii şi insectele, a devenit dominantă. Monstruoasa moştenire! Covidul este tratat ca o glumă; dovada vaccinării a găsit o soluţie în fals. Cine e vinovat? Deopotrivă cei care solicită şi cei care oferă. Ce fac oficialităţile?! Ce fac? În cel mai bun caz, promisiuni. Vând blana ursului din pădure. Şi le e din ce în ce mai uşor, că nici urşii nu mai stau în pădure. Că e satul fără câini!

Din ferire sau din nefericire, părem că am învăţat să trăim, ajutaţi şi de lungul popas în spaţiul virtual, să trăim fiecare în bula noastră, unde ne străduim, prea egoist şi ignorant, să ne fie bine individual, făcându-ne că nu observăm că binele ne este din ce în ce mai rău. …Nu că Maria Antoaneta ar fi avut vreo scuză, dacă răspunsul ei ar fi confirmat de documente istorice, dar când a devenit regină ea avea doar 18 ani. Aşa erau vremurile. Şi a sfârşit sub ghilotină. Răspunsurile oficialilor noştri sunt confirmate, nu numai de documente, ci de realitatea însăşi. (Mioara Vergu-Iordache)