Contemporani cu noi înşine

Suntem contemporani cu vremuri cel puţin interesante, din toate punctele de vedere. Nimic nu mai este la locul ştiut de generaţiile nu prea bătrâne totuşi! Natura, poate din cauza intervenţiei oamenilor, poate datorită ciclicităţii ei, ne oferă spectacolul dezastrului, dezechilibrului, ne obligă la transformări rapide şi spectaculoase de existenţă. Natura umană însăşi cunoaşte reconsiderarea ajustată corect politic, se schimbă tot ce învăţam din clasele primare şi încă înainte de orice instruire oficială, începând cu genurile: bărbat – masculin; femeie – feminin, scaun – neutru. Ni se va pretinde să fim „scaune” până la 18 ani? Un „scaun” n-are mamă, n-are tată, are doar un meşter, care-l confecţionează şi-apoi îl vinde! Nu am înţeles dacă vaca e de gen feminin şi boul este masculin. Dar viţelul? Este şi el neutru? E posibil, totuşi, să fim superiori vitelor, pentru că, nu-i aşa, oamenii vor putea decide ce vor să fie… Sunt lucruri care-mi plac şi lucruri care nu-mi plac, dar le înţeleg. Sunt altele pe care, cu tot efortul pe care-l fac, nu pot să le înţeleg, pentru că sunt deasupra firii, a anatomiei, a fiziologiei, a normalului. (Cred că iar am greşit!) Normalul nu mai e normalul pe care-l ştiam, este unul născut în nişte laboratoare, cancelarii, comunităţi sau oriunde se inventează o nouă realitate. Poate că acesta este un drum. Către unde?! Unii or fi înţelegând, ori or fi ştiind…

De-a valma, ţări civilizate şi mai puţin civilizate sunt desfigurate de fenomene meteorologice şi hidrologice cu dimensiuni apocaliptice. Caniculă, inundaţii, tornade, taifunuri, grindină, incendii, alunecări de teren, cutremure…Vieţi omeneşti şi bunuri sunt luate tribut.

Ne bântuie, global, pericolul unor virusuri şi, de ce nu, viruşi, (naturali, artificiali?), ce se dovedesc mai inteligenţi, mai perfizi decât noi, oamenii, sau doar aşa ni se induce de oameni mai perfizi, mai inteligenţi decât virusurile şi viruşii. Şi omenirea plăteşte un imens tribut de viaţă. Cei mai mulţi oameni sunt speriaţi şi încearcă să se salveze, să se imunizeze. S-au creat rapid vaccinuri pe care unii le acceptă, alţii le contestă, în numele aceluiaşi ideal: sănătatea. Nu există o voce autorizată care să pună capăt isteriei. Este bună sau nu vaccinarea? Este vorba de tunuri financiare sau de rodul unor cercetări ştiinţifice? Toate răspunsurile sunt contestate cu argumente. Pe cine să crezi? Cu cât te documentezi mai mult, cu atât este confuzia mai mare.

Se întâmplă la nivel global. România nu face excepţie. În proporţii diferite, românii se confruntă cu aceleaşi probleme, din cauza sau datorită… Şi totuşi, suntem deosebiţi! În România sunt alegeri în partide. Şi asta ne cam ţine ocupaţi. (Mioara VERGU-IORDACHE)