Ceva mai mult decât greşeli

Prima competiţie serioasă în plan şcolar a tuturor elevilor o reprezintă Evaluarea Naţională. Următoarea, Bacalaureatul. Pentru ca aceste examene să reprezinte o reală autoevaluare, platforma de pe care să continue drumul lor educaţional, profesional, este necesar un climat de siguranţă, de încredere. Adolescenţii trebuie să fie siguri de nivelul lor de pregătire, confirmat de aprecierea profesorilor, a evaluatorilor. Maturii nu au dreptul să genereze îndoială adolescenţilor. Nu au voie să greşească! O singură greşeală îi poate destabiliza pe copii. Până la urmă, ce este o greşeală? „O faptă sau acţiune care constituie o abatere conştientă sau involuntară de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun, şi care poate atrage după sine un rău, o neplăcere; eroare; ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte sau acţiuni”. Greşeala în notarea copiilor este una cu urmări de lungă durată. Există barem, deci subiectivismul nu poate produce mari devieri, cu atât mai mult note cu 1-4 puncte mai mult sau mai puţin. Anul aceste, la cele două competiţii au fost depuse peste o sută de mii de contestaţii acceptate! Şi, probabil, mai sunt şi alţi adolescenţi derutaţi de notele primite, dar care nu au îndrăznit să conteste. După această avalanşă, mai avem încredere în rezultatele finale, care, poate, sunt corecte?!

Atât în cazul Evaluării Naţionale cât şi a Bacalaureatului fiecare are propria competiţie, de aceea rezultatele chiar trebuie să fie o oglindă a cunoştinţelor şi abilităţilor personale. Sigur, produc pasagere bucurii sau tristeţi copiilor, familiilor, cadrelor didactice. Nu sunt eliminatorii, nu fac decât topuri birocratice. Pe baza rezultatelor aflăm că o şcoală este mai performantă sau mai puţin performantă. Şi? „36 de unități de învățământ liceal din 21 de județe au avut procent 0 de promovare în prima sesiune (dintre acestea, 11 au avut același scor de promovare și anul trecut.” – informează Ministerul Educaţiei. Se întâmplă ceva? Care este motivul acestei situaţii? Ce stă la originea ei? Rezultatele bune sunt rodul muncii de la clasă sau al eforturilor părinţilor care plătesc pregătire suplimentară, meditaţii, din greu? Cine cui fură căciula în sistemul de învăţământ? (Evident, nu generalizez! Sunt profesori excepţionali la toate nivelurile de învăţământ. Dar, din păcate, există şi alt fel de profesori.)  Cu atât mai mult, greşelile la notarea lucrărilor scrise ale elevilor trebuie să ne pună pe gânduri. Pentru că ele, din superficialitate, dezinteres, necunoaştere, pot să schimbe drumul, evoluţia unui copil, pot să-i zdruncine încrederea. Nu cred că eventualele sancţiuni punctuale rezolvă ceva. Cred că este nevoie ca toate cadrele didactice să înţeleagă, să le ajutăm să înţeleagă şi să accepte cât de importante sunt, cât de multă nevoie avem de competenţa, responsabilitatea, iubirea lor pentru copii şi profesie, să înţeleagă că o abatere a lor este mai mult decât o greşeală. (Mioara VERGU-IORDACHE)