Ceauşescu n-a murit.„Omu’ nou” e tot mai numeros

Nu spunea tovarăşu’ de „economia multilateral dezvoltată”? Şi ce, acum nu se spune, nu-i economie… Pe orizontală, economie… lăbărţată, tot un fel de dezvoltată. E drept, puţin se produce cap-coadă la noi. E drept, chiar ieftină, nici forţa de muncă nu mai e apreciată sau, mai exact, nu prea mai e. Nu suntem noi cu economia în zbor, nu suntem în topul UE? Suntem. Nu „merge şi-aşa!” în toate domeniile? Nu, nu mai sunt cincinale. Nici nu ar mai avea cine să le ţină socoteala… Planificarea este vetustă. „La întâmplare” pare să fie deviza dezvoltării de azi. Însă cea mai mare dorinţă a tovarăşului a fost crearea „omului nou”. Nu prea i-a ieşit în totalitate. „Omu’ vechi” a opus rezistenţă. Mai subversiv, mai la vedere… Acum, dacă nu se schimbă ceva repede, „omu’ nou” va fi omniprezent: analfabet funcţional, rezistent la evoluţie, leneş, şmecher, obraznic, dispreţuitor, egoist, sfidător, fără mândrie, fără personalitate… Dacă nu ieşim din zona de confort urban sau rural, acolo unde avem măcar canalizare şi apă caldă, sunt străzi şi şcoli, nu vom vedea România reală, România tristă şi nostalgică, România lui „să ne dea!”
La nici o sută de kilometri de Bucureşti, într-un sat dintr-o comună în care „fruntaşul” este însuşi primarul, care „ne dă ajutoare, ne cheamă la muncă (pe moşia lui, evident!), ne duce la vot…”, o familie tânără, în jur de 40 de ani, cu patru copii, patru băieţi: 20 de ani – analfabet, 17 ani – licean harnic şi descurcăreţ, gemeni – 13 ani, a treia oară repetenţi în clasa a III-a. Tatăl lucrează, mama este casnică. Niciunul dintre copii nu are vreun retard. Dar toţi au „părinţi”! Aceiaşi părinţi, părinţi crescuţi, educaţi în „era noastră”. Cum văd aceşti părinţi viitorul copiilor lor? „Dă-i dracului, dacă nu învaţă, le cumpăr porc să aibă grijă de el sau îi dau la oi. Ce să le fac eu?” (mama). Avem speranţă la şcoală. Gemenii spun că sunt foarte mulţi repetenţi în clasă, adică sunt copii care nu ştiu să citească, să scrie, să socotească… în clasa a III-a. Este greu de înţeles ce au făcut învăţătoarele pentru aceşti copii? S-au lepădat de menirea de dascăl! Formează „omu’ nou”! Tableta primită în pandemie a pus-o mama bine, „să nu se strice”, cărţile, primite de la oameni care nu sunt indiferenţi, sunt folosite pentru aprins focul şi pe post de hârtie igienică. Doar televizorul… din care se aude despre crime, violuri, furt, violenţă, se aude o limbă română vulgară şi incorectă, spectacole ce promovează nesimţirea şi incultura. Interesează pe cineva că, într-o familie, trei din patru copii sunt pierduţi, nu vor putea fi, pentru a supravieţui, decât slugi ale unor oameni şi ale unui sistem, oricare ar fi acela.
Interesează că acesta nu este un exemplu singular? Ne mai amăgim mult? Vom ieşi din „tipare educaţionale” pentru a face educaţie reală, adaptată condiţiilor concrete? Sau ne resemnăm că „aşa este omu’ nou” şi mai bifăm o „realizare”?! (Mioara Vergu-Iordache)