Când „vom face!”

De fapt, nici nu mă interesează dacă e adevărat! Mi-a plăcut foarte mult să citesc că, referindu-se la Zamolxe, Herodot ar fi scris că acesta, cu mult înaintea grecilor, a înfiinţat prima şcoală cu local propriu din istoria omenirii şi a utilizat metode moderne de predare.

Dar mă interesează şi nu-mi place ce şi cum e şcoala românească acum, în contemporaneitate. Există vârfuri incontestabile, la catedre şi în bănci, amfiteatre. Foarte departe o masă mediocră, de supravieţuire, şi apoi …deşertul. „Acum” nu înseamnă neapărat populaţia actuală din mediul învăţământului, de orice nivel ar fi el. Sunt câteva decenii care au ştanţat generaţiile. (Este suficient să ascultăm persoanele care îşi asumă vorbitul în public. Sigur, o parte a lor poate fi excelentă în anumite domenii.) Ne uităm la clasamentul universităţilor şi vedem că România aproape nu prea se zăreşte în primele o mie. Cercetarea teoretică şi practică se bazează şi ea pe câteva vârfuri. Învăţământul preuniversitar stă de prea multe ori în sarcina părinţilor, a meditaţiilor. Evident, sunt oaze de bine, de normalitate. Dar este vorba de milioane de copii şi tineri cuprinşi în sistemul de învăţământ românesc!

Se discută mult despre educaţie ca fiind o „prioritate zero”. Şi chiar aşa e. Zero! Autorităţile insistă în vorbire pentru asigurarea condiţiilor materiale, extrem de importante, de altfel. Cam atât. Din când în când, în urma vreunui test PISA, pare a se lua taurul de coarne: „Vom face!” 

La ultimul test, ale cărui rezultate au fost publicate în 2019, performanţele elevilor au fost măsurate pe 6 niveluri. Conform Ministerului Educaţiei, procentul elevilor români care se află sub nivelul 2 pe fiecare domeniu de testare a fost: ştiinţe – 44%, matematică – 46,5%, citire/lectură – 40,8%. 59,2% dintre elevi s-au situat la citire/lectură cel puţin la nivelul 2 de competenţă, iar aproximativ 1% dintre elevi au obţinut performanţe foarte bune (nivelul 5 sau 6); la matematică:53,4% dintre elevi s-au situat la nivelul 2 de competenţă sau la un nivel superior acestuia (În medie, în ţările membre OECD, ponderea elevilor aflaţi la nivelul 2 sau la un nivel superior al competenţelor matematice a fost de 76%); aproximativ 3% dintre elevi au obţinut performanţe foarte bune (nivelul 5 sau 6); la ştiinţe: aproximativ 56% dintre elevi s-au situat la nivelul 2 de competenţă sau la un nivel superior acestuia; aproximativ 1% dintre elevi au obţinut performanţe foarte bune (nivelul 5 sau 6).

 Aceşti elevi vor deveni studenţi: cei cu performanţe foarte bune la universităţi de top din lume, ceilalţi la universităţi din România. Ce e de făcut? Mai ales în condiţii de pandemie, de scenarii roşii şi galbene, de infectări în creştere.

…Şi coarnele taurului s-au tocit de atâta „vom face!” (Mioara Vergu-Iordache)