Marius MĂCICĂŞAN este absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, programul de licenţă şi programul de masterat. În prezent, este antrenor al echipei de volei feminin senioare în cadrul Clubului Sportiv Rapid Bucureşti
Marius ne povesteşte cât de importante au fost studiile pentru construirea carierei sale, dar şi experienţa practică care l-a ajutat în formarea sa profesională.
„Am păşit pe calea antrenoratului după o carieră de 11 ani ca jucător profesionist de volei. În momentul în care am decis să devin antrenor, am luat şi decizia de a-mi aprofunda studiile în acest domeniu. Zis şi făcut: în anul 2014 m-am înscris la programul de studii Sport şi Performanţă Motrică din cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea Spiru Haret. Trei ani mai târziu, promoţia 2017, am reuşit să finalizez cu brio programul de studii, devenind licenţiat în educaţie fizică şi sport. În aceşti trei ani am reuşit să îmi formez fundamente solide şi sănătoase, studiind disciplinele cu implicare directă în activitatea de antrenor (Teoria Antrenamentului Sportiv, Anatomie, Psihopedagogie, Tehnici de Monitorizare a Performanţei Sportive, Psihologia sportului, Biomecanica, Metodica antrenamentului pe ramura de sport – volei).
O carieră ca antrenor de volei a fost ţelul meu de la început, dar şi studiul altor discipline sportive, precum baschet, tenis, handbal etc., atât teoretic, cât şi practic, m-a ajutat să înţeleg cât de importantă este învăţarea şi însuşirea cât mai bine cu putinţă a procedeelor tehnice, deoarece absenţa lor poate limita un sportiv în drumul spre dobândirea măiestriei sportive.
În paralel cu cei trei ani de studii, am făcut parte din colectivul tehnic al echipei de volei feminine senioare CSM Bucureşti. Astfel, am avut imediat şansa să văd cum cunoştinţele teoretice, dobândite la orele de studiu, se aplică la antrenamentele şi meciurile jucate de echipă în campionatul naţional şi cupele europene. Am fost norocos să lucrez în cele trei sezoane în colective formate din oameni dedicaţi şi profesionişti, pentru care jumătăţile de măsură nu existau. De asemenea, jucătoarele care au făcut parte din echipă au fost, atât românce, cât şi străine, de nivel internaţional. Rezultatele nu au întârziat să apară: am reuşit să câştigăm două medalii de bronz şi una de argint în Campionatul Naţional Divizia A1 şi, totodată, am cucerit un trofeu European – Cupa Challenge în sezonul 2015-2016, care avea să fie primul trofeu cucerit de o echipă de volei feminin din România la nivel de competiţii europene intercluburi.
Ţinând cont că eram într-un loc unde puteam să cresc în continuare, după ce am finalizat studiile de licenţă, am hotărât să continui studiile. Prin urmare, am optat pentru programul de masterat Educaţie fizică şi antrenament sportiv, tot în cadrul Universităţii Spiru Haret. Pe parcursul programului de masterat, am reuşit să aprofundez cunoştinţele acumulate anterior, acest lucru datorându-se programei, care era mai concentrată pe materiile de care aveam nevoie ca antrenor. În cei doi ani am rămas în continuare la echipa de volei senioare CSM Bucureşti, cu care am reuşit să cucerim primul titlu de campioană pentru secţia de volei în sezonul 2017-2018, care ne-a permis în sezonul următor să participăm la Champions League, cea mai renumită cupă europeană la nivel de competiţii intercluburi.
Un lucru de care sunt foarte mândru s-a întâmplat în vara anului 2017. De atunci şi până în prezent, am făcut parte şi din colectivul tehnic al naţionalei de volei senioare a României. Acest lucru mi-a oferit posibilitatea să lucrez cu alţi oameni pasionaţi de la care am învăţat lucruri noi şi unde am reuşit să aplic şi să observ din cele învăţate pe băncile facultăţii.
Consider că, fără cunoştinţele teoretice şi practice acumulate în cei cinci ani de studii în cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, experienţa ca antrenor acumulată până în prezent nu ar fi fost la fel de valoroasă. Nu aş fi reuşit să înţeleg pe deplin planificarea ciclurilor de pregătire, a antrenamentelor, nu aş fi înţeles psihologia din spatele comportamentului antrenorului prin-cipal şi, de asemenea, comportamentul jucătoarelor.”
Alexandra CONDILĂ, anul I la programul Contabilitate şi informatică de gestiune de la Facultatea de Ştiinţe Economice Câmpulung:
Înainte să încep cursurile în cadrul Universităţii Spiru Haret, nu aveam o părere pro legată de cursurile online şi nu credeam într-un astfel de sistem. Mi-am schimbat părerea, însă, încă din prima săptămână de cursuri. Acum, trecând câteva săptămâni bune şi punând în balanţă, consider că, cel puţin în cazul meu, faptul că sunt cursuri online reprezintă un avantaj. Sunt ferm convinsă că, dacă online profesorii sunt atât de deschişi, faţă în faţă s-ar discuta de două ori mai bine cu dumnealor, dar sunt conştientă că, cel puţin personal, din cauza distanţei, fizic nu aş ajunge atât de des pe cât mi-aş dori.
Un alt avantaj al cursurilor online este pentru studenţii mai timizi; consider că din spatele ecranului au mai mult curaj să îşi dea voie să greşească, pentru că doar cine nu munceşte nu greşeşte şi din greşeli se învaţă. Am observat că de câte ori greşim, profesorul îşi alege o altă variantă de a ne explica şi categoric înţelegem mult mai bine. Eu am decis să intru la toate cursurile, deoarece, în general, sunt o persoană care a „prins” mai bine ascultând decât citind, dar clar va trebui să aprofundez materiile şi din cursurile postate pe platforma Blackboard.
Pentru mine, este un avantaj că urmez cursuri online care ne sunt prezentate de profesori foarte bine pregătiţi şi care au răspuns la toate întrebările adresate şi ne explică chiar de 10 ori dacă ceva nu s-a înţeles. Susţin şi prezenţa cursurilor fizice, dar, în situaţia în care ne aflăm, sunt privilegiată. Comparând anii trecuţi de studiu cu ce se întâmplă astăzi, cred că nu lipseşte nimic din informaţiile pe care obişnuiam să le primesc la un curs „face to face”, dar depinde doar de noi să participăm la ele”.