• Un document foarte preţios al românilor de pretutindeni
Tradiţiile, meşteşugurile şi obiceiurile au constituit dintotdeauna lada de zestre a poporului nostru. Nici nu se putea altfel, pentru că viaţa la ţară, alături de natură, cheamă la o frenezie a creaţiei personale, dar şi colective („viaţa satului”). Poezia, cântecul şi dansul au ocupat un loc central în viaţa de toate zilele a poporului român. Ele au însoţit ţăranul la muncă, l-au înveselit şi i-au înviorat petrecerile.
Folclorul românesc are o tradiţie milenară, iar forţa creatoare a poporului român este încă viguroasă. Tezaurul tradiţional este expresia idealurilor lui. Ca parte integrantă a istoriei şi civilizaţiei poporului român, portul popular constituie un document viu, care, dăinuind peste veacuri, a transmis generaţiilor mesajul unei creaţii artistice autentice.
Costumul confecţionat de ţăranca română este legat de viaţa sa de zi cu zi. El este conceput nu numai ca obiect de uz practic, dar şi ca o nevoie de frumos, de materializare a talentului şi a iubirii pentru natura în care s-a născut. Păstrarea lui a constituit un semn de protest în calea celor care au exersat oprimarea socială şi naţională. Împodobirea costumului indică direct sursa de inspiraţie a ţărăncii: frunzele şi florile câmpului, păsările, oamenii, animalele. Ea ştie să le prezinte în aşa fel încât prin liniile cele mai simple redă esenţialul cu o mare puritate de expresie.
Cusătura, arta cusutului şi a ţesutului, reprezintă o îndeletnicire foarte veche. Împodobirea hainelor, a cămăşii, a pieselor de la brâu în jos, a sumanelor, se făcea pe teritoriul ţării noastre încă din timpul triburilor trace. Anterior, picturile aflate pe vasele ceramice ale culturii Cucuteni sau Vădastra, Gumelniţa, Turdaş ne arată că oamenii de atunci foloseau anumite modele, anumite simboluri. Despre broderia la traci vorbeşte Herodot, care aminteşte de şubele lor brodate. Incontestabil, arta cusăturilor înfloreşte odată cu ocuparea Daciei de către romani.
În secolele XV şi XVI, cusătura românească şi broderia cu fir metalic ia o mare amploare, mai ales la curţile domneşti. Renumite sunt cusăturile şi broderiile pe veşmintele domneşti din timpul lui Ştefan cel Mare şi Vasile Lupu. Costumul popular este un preţios document artistic, social şi istoric.
Ţărănimea noastră este înzestrată din fire cu atâta gust şi atâta pricepere încât provoacă admiraţia străinilor. Pe când bărbatul caută să împodobească cu fel de fel de ornamente crestate sau cioplite case, mobile, unelte de lucru, covoarele şi brâiele ţesute pe stative şi, îndeosebi, cămăşile şi ştergarele oferă femeilor familiei prilejul binevenit de a-şi manifesta talentul, de a-şi arăta gustul, brodându-le cu motive bogate în cele mai vii culori. Putem spune că bunicile şi străbunicile noastre, neştiind a scrie ori a citi, au scris totuşi, pe pânză, cu mâna bătătorită de muncă, cu acul, drept condei, cu firul de lână ori bumbăcel, drept cerneală, minunate opere de aleasă şi neîntrecută artă românească, opere ce ne cinstesc numele în faţa lumii întregi, opere ce grăiesc pretutindeni unde se găsesc, la noi sau peste hotare, despre geniul neamului nostru.
Multe, foarte multe dintre aceste vechi, bătrâneşti odoare au fost distruse de vremea ce nu cruţă nimic în trecerea ei, multe au suferit transformări şi doar foarte puţine au ajuns până la noi aşa cum au fost la început, nealterate de influenţe străine. Tradiţia a ţinut aprinsă lumina simţirii artistice a străbunilor noştri. Candela tradiţiei strămoşeşti trebuie ţinută veşnic trează. Creaţiile noi trebuie să valorifice izvoadele locale sau zonale, să îmbogăţească tezaurul artei populare strămoşeşti, aşa cum le-au valorificat generaţiile trecute, în năzuinţele lor spre tot mai frumos. Respectul tradiţiei şi naivitatea inspiraţiei din natură este tot secretul cusăturilor noastre.
Apariţia cărţii Alexandrinei Enăchescu-Cantemir, Portul popular românesc, la Editura Scrisul românesc din Craiova, în anul 1939, o ediţie îngrijită şi cu un „cuvânt înainte” de C. Zeletin, avea să aducă lumină într-o zonă oarecum cenuşie. Prin paginile sale colorate, dar şi create după studii atente şi cercetări pertinente, această carte – album aduce din negura timpului splendoarea costumelor populare româneşti. De aceea, exemplarele s-au epuizat rapid, iar necesitatea de o avea şi a o da mai departe a condus la retipărirea ei. Aşa că, volumul – album Portul popular românesc de Alexandrina Enăchescu-Cantemir reapare la prestigioasa editură Meridiane din Bucureşti, în anul 1971, în română, dar şi în versiunile engleză, franceză, germană şi rusă. Astfel se completa un capitol important al istoriei noastre, acordându-se importanţa necesară acestei cărţi de căpătâi, acestei bijuterii editoriale.
Amintind pe autoarea Alexandrina Enăchescu-Cantemir, folclorista care a iubit adânc România şi pe români, voi cita şi pe ing. Erich Kolbenheyer, autorul albumului Motive ale industriei casnice de broderii din Bucovina tipărit la Viena în anul 1912: Din dorinţa de a păstra comoara aceasta şi de a o face accesibilă tuturor, iar pe de altă parte dorind de a scăpa de pericolul uitării şi a pierzaniei şi de a salva, cât se mai poate salva, am întreprins această operă. Acestea sunt cuvintele unui austriac, care a trăit şi a muncit ca director al unei şcoli de pe meleagurile noastre, a cunoscut ţăranul român şi i-a apreciat arta în aşa măsură încât s-a simţit obligat să o încredinţeze hârtiei pentru a rămâne cât de cât în amintirea urmaşilor.
Trebuie menţionată aici şi reuşita de a declara ziua de 24 iunie, ca Ziua universală a iei, cămaşa tradiţională românească. Portul naţional e ca o uniformă după care ni se cunoaşte neamul, e un steag al naţiunii române. Portul nostru e cel mai artistic şi cel mai distins dintre toate porturile populare şi trebuie să fim mândri de această zestre milenară. (Surse: etnobiblioteca.blogspot.com; vdocuments.net) (George V. GRIGORE)