Prof.univ.dr. Adin COJOCARU este cadru didactic la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii Spiru Haret şi preşedinte al Federaţiei Române de Volei. Pasiunea sa principală este voleiul. Este autodidact, la curent cu noutăţile din acest sport. Citeşte cărţi din domeniu. Este interesat de dezvoltarea antrenorilor pentru că „ei sunt cei care aduc copiii la volei şi cei care îi instruiesc”, iar, ulterior, federaţia selectează mulţi dintre aceşti copii pentru loturile naţionale. Cântatul la chitară a fost hobby-ul său de când era mic. „Am avut în casă o chitară, pe care o foloseau fraţii mei mai mari şi atunci m-am apropiat şi eu de ea. A fost o perioadă frumoasă, cea de adolescent şi după, pentru că efectiv mă eliberam de multe lucruri, iar genul de muzică preferat a fost şi este folk. Am şi acum o chitară în casă, dar destul de rar mai încerc să o folosesc, din păcate!”. Timpul liber îl petrece alături de familie, acolo unde se încarcă cu energie pentru a face faţă tuturor activităţilor. Deviza care este în ton cu viaţa sa este: Ai învins continuă, ai pierdut continuă (Pierre de Coubertin).
Să aflăm mai multe despre profesorul, sportivul de performanţă, antrenorul, preşedintele Federaţiei Române de Volei, Adin Cojocaru.
Sunteţi profesor în cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport. De ce aţi ales să urmaţi o carieră didactică?
Din 1996, când am terminat facultatea, am fost cooptat la catedra de volei din ANEFS (propus de domnul profesor Stelian Tudor şi domnul profesor Marcel Şerban), unde am predat un an, pe perioada desfăşurării Masteratului. În această perioadă domnii profesori Ioan Kunst Ghermănescu, Virgil Hnat şi, ulterior, de domnul Drăgan Aurel de la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, mi-au propus o colaborare şi aşa am ajuns, după un an de ANEFS, să susţin examenul de preparator universitar la FEFS din cadrul Universităţii Spiru Haret. De-a lungul anilor, am lucrat alături de colegii mei pentru a dezvolta această facultate.
Cu echipa de volei masculin a Universităţii Spiru Haret, aţi obţinut două titluri de Campion (2007 şi 2008) şi un loc II (2006) la Campionatul Naţional Universitar. Au existat cazuri de studenţi care au făcut performanţă ulterior?
În cadrul facultăţii avem studenţi care aleg cariera didactică, iar alţii se orientează spre cariera de antrenor. Eu îi sfătuiesc pe toţi să aibă ambele competenţe, pentru că, în timp, pot constata care este activitatea pe care o fac cu mai mare plăcere. Plăcerea înseamnă PASIUNEA!
De ce spun asta? Pentru că meseria de antrenor înseamnă să accepţi că vei lipsi în weekend-uri, pentru a participa la competiţii, vara sau iarna ai perioade de pregătire şi asta în defavoarea timpului petrecut alături de familie.
Există foarte mulţi absolvenţi ai noştri care au făcut parte din echipele universitare cu care am câştigat şi care antrenează. Câteva exemple ar fi Marius Dănălache (căpitanul echipei din 2007), care antrenează la CSM Bucureşti, Dănuţ Mavrodin (din echipa din 2008) campion naţional, locul II şi III cu Dinamo Bucureşti, Marius Buzică antrenor la CSS 6 Bucureşti, Simion Ştefănel antrenor la CTF Mihai I, locul III în Campionatul Naţional etc.
Recent, aţi fost ales, cu majoritatea voturilor în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Volei. Ce reprezintă pentru dumneavoastră această funcţie?
Funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Volei reprezintă vârful maturităţii la care am ajuns, maturitate rezultată din activitatea de fost sportiv, membru în diferite departamente ale federaţiei, dar şi din aceea de cadru didactic. Consider că este o sumă de activităţi care m-au format de-a lungul dezvoltării mele profesionale.
Ce proiecte aveţi la nivelul Federaţiei?
Pentru a aduce plusuri în dezvoltarea federaţiei, am mai multe proiecte. De exemplu: • realizarea unei activităţi susţinute de colaborare cu federaţiile din jurul României, în vederea unei informări permanente asupra metodelor şi direcţiilor de predare a jocului de volei în zona respectivă, care a fost început şi trebuie continuat, pe baza unor protocoale de colaborare între federaţii (schimb de experienţă, cantonamente comune, realizarea de tabere de instruire etc.); • susţinerea voleiului la nivelul sportului şcolar prin crearea şi susţinerea asociaţiilor sportive din şcoli şi universităţi şi înfiinţarea Asociaţiilor Judeţene de Volei, care să aibă rolul organizării de competiţii locale, sub forma Cupa Asociaţiilor de Volei sau Cupa Regională, care să multiplice numărul de jocuri tip şcoală, jocuri de antrenament, jocuri amicale, bilaterale la acelaşi nivel sau superior; • voi continua proiectul Baby volei, care se axează pe atragerea copiilor între 7 şi 9 ani la volei, sub o formă de joacă! • voi discuta cu autorităţile locale în vederea realizării de terenuri de volei pe iarbă, în parcuri şi organizarea de competiţii de divertisment, care să atragă copii către recreaţie, competiţie şi, în final, să crească voleiul de masă şi apoi aria de selecţie; • toate meciurile de copii şi juniori să fie transmise pe facebook sau pe canalele de youtube. Cred că nu este un lucru greu de realizat şi cred că aşa deschidem apetitul copiilor către a se vedea, analiza şi chiar către a aduce colegii către volei; • realizarea unui proiect de finanţare pentru susţinerea sportivilor talentaţi, care să ajute antrenorii să descopere sportivi talentaţi din zonele limitrofe oraşului, clubului şi cărora să li se deconteze cheltuielile de cazare, masă la nivel de cămine/ internate şcolare; • asigurarea continuităţii sportivului, iar din taxa de transfer a unui sportiv junior către eşaloanele superioare (A2, A1), un procent să ajungă şi la antrenor. • pentru toţi sportivii talentaţi care vor avea contracte în străinătate, clubul care l-a format să primească un procent din taxa de transfer a acestui sportiv (30% clubul, 10% antrenorul); • continuarea Protocolului de colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, dar care să producă şi un efect benefic, prin reglementarea/ameliorarea programelor şcolare cu cerinţele noi de instruire specifice Federaţiei Române de Volei; • îmbunătăţirea prezenţei şi a imaginii Federaţiei Române de Volei prin realizarea unor activităţi de prezentare a jocului de volei; • atragerea unor persoane (PR, societăţi de marketing), care să prezinte rezultatele realizate de F.R.V. în ultimii ani, pe bază de contract; • prioritizarea folosirii sportivului român în competiţiile interne (A1), în raport cu jucătorii străini (exemple: sportivii de lot naţional să fie în teren obligatoriu, pentru a fi pregătiţi pentru loturile naţionale, realizarea unui raport român/străin în teren, care să avantajeze sportivul român, U23 să fie folosit jocuri întregi, nu doar puncte etc); • echipele de A2 vor juca doar cu români şi îmi doresc să aibă obligatoriu 2/3/ sportivi sub 21 de ani, pentru a crea legătura între juniori şi seniori (unii sportivi se maturizează mai târziu şi atunci reducem abandonul sportiv la 18/19 ani); • sau transformarea diviziei A2 în divizia de tineret 18-21 ani; • nu în ultimul rând, vreau să aduc lângă federaţie un Consiliu Director Lărgit sau Sfat al Bătrânilor, foste glorii, pentru a ne consulta în anumite direcţii de dezvoltare.
Anterior, aţi ocupat funcţiile de secretar general, membru în Consiliul Director, vicepreşedinte al Federaţiei, şi, totodată, preşedinte al Colegiului Central al Antrenorilor. Cum v-au ajutat aceste funcţii în dezvoltarea dumneavoastră profesională şi ce aţi reuşit practic să realizaţi pentru acest sport până în prezent?
De-a lungul activităţii mele, acolo unde am reuşit să coordonez activitatea, au apărut şi rezultate frumoase. Activitatea mea s-a împărţit între perfecţionarea antrenorilor şi dezvoltarea voleiului juvenil. Pe scurt, am preluat federaţia în 2002, calificată la Campio-natul Mondial de senioare, în Germania, şi am lăsat-o calificată de două ori la Campionatul European (2003 – Turcia, 2005 – Croaţia). La nivelul seniorilor, erau în grupa a doua valorică şi i-am lăsat în prima grupă valorică. Tot ca un proiect, în 2003, am avut jocuri de verificare cu Turcia, la Tulcea (Turcia fiind organizatoarea Campionatului European) şi am semnat un protocol de colaborare cu Federaţia Turcă, la toate nivelurile. Ne-au invitat în iunie cu echipa de senioare, calificată la turneul final european, la un turneu, înaintea CE, împreună cu Polonia, Cehia şi Turcia, unde România a venit pe locul II. Pentru a înţelege la ce nivel a fost invitată România, vă spun că finala Campionatului European a fost Polonia-Turcia. Au fost realizate protocoale de colaborare cu Grecia, astfel că, înaintea Jocurilor Balcanice, România mergea înainte pentru trei jocuri de verificare pe cheltuiala Greciei şi invers. La juniori masculin, am avut protocol cu Ungaria, pentru a se realiza jocuri bilaterale, pregătire comună etc. Ca rezultat, la nivelul juniorilor, la cadete, generaţia lui NNeka Onyejekwe a câştigat Balcaniada (2005).
Am încercat, ca preşedinte al C.C. Antrenori, să lucrăm corect cu colectivele tehnice ale loturilor naţionale, în sensul să realizăm planurile de pregătire real şi să le urmărim în derulare. Trei generaţii de băieţi şi de fete s-au calificat la Campionatele Europene, cea a domnului Marius Macarie de două ori, odată la Campionat Mondial (loc VI) şi la FOTE (loc II).
Am realizat proiectul la Bucureşti, Şcoala generală 194, de unde majoritatea fetelor au format lotul naţional, care anul trecut, la Ploieşti, s-a calificat la Campionatul European şi anul acesta este din nou calificat la un nou turneu final. Este în derulare Baby Volei, un proiect care a adus 100 de copii la Izvorani şi 10-12 antrenori de copii. Menţionez că toate aceste lucruri au fost posibile ca urmare a lucrului în echipă. Le mulţumesc angajaţilor Federaţiei, dar şi antrenorilor care au avut încredere că putem realiza lucruri normale.
Aţi fost şi sportiv de performanţă timp de 20 de ani. Ce aţi învăţat pe parcursul acelor ani?
Foarte multe lucruri am învăţat din activitatea de performanţă. Sportul te clădeşte, te învaţă să fii organizat, să îţi doreşti să fii mai bun în comparaţie cu colegii tăi şi cu alţii, te ajută să îţi formezi spiritul de echipă. Atunci când eram elev şi sportiv, antrenorii puneau foarte mult accent şi pe rezultatele şcolare ale noastre, mergând pe ideea că, la un moment dat, când ajungi să înveţi şi să aplici tactica în joc, trebuie să foloseşti inteligenţa. În instruirea sportivă există o sarcină care trebuie realizată, aceea de inteligenţă motrică, cea care ajută sportivul să adapteze creativ acţiunile motrice. Ca atare, transmit şi studenţilor mei să facă totul cu plăcere, cu pasiune, să aibă răbdare în a se construi sau dezvolta personal. Totul se face gradual, cu acumularea de cunoştinţe şi experienţă. Procesul este îndelungat şi atunci ai nevoie de pasiune şi răbdare.
De unde dragostea pentru acest sport?
În primul rând, am avut plăcerea de a mă juca, pentru că la vremea de atunci, copiii îşi petreceau timpul jucându-se afară, imitând de fapt ceea ce învăţau la orele de educaţie fizică sau de la copii mai mari. În familie, fraţii mei mai mari au cochetat cu sportul, unul cu gimnastica, iar celălalt cu voleiul. La liceul unde am fost elev 12 ani (Liceul de Matematică-Fizică Vasile Roaită din Râmnicu Vâlcea, devenit apoi Liceul Industrial nr.7 şi astăzi Colegiul Naţional Mircea cel Bătrân) erau clase de volei şi atletism. Atunci am primit primele iniţieri în tainele acestui sport. Rolul esenţial l-au avut antrenorii mei de atunci, Laurenţiu Stilea, Constantin Dumitraşcu şi Cristian Iancu, cărora le mulţumesc pentru ce au făcut, fiecare, pentru dezvoltarea mea ca sportiv. Am fost campion naţional cu CSS Râmnicu Vâlcea, în 1985.
Ce mesaj le transmiteţi studenţilor Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport?
În primul rând, aş vrea să îi felicit că au ales Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, pentru că această facultate le oferă toate condiţiile de a învăţa şi de a se forma! Să aibă încredere că vor deveni mai buni cu ajutorul corpului profesoral, care este unul de excepţie. Toţi colegii mei sunt ancoraţi în activitatea sportivă, cea de educaţie fizică sau sunt medici, kinetoterapeuţi, care lucrează în domeniu, deci deţin toate informaţiile reale, proaspete, pe care le transmit cu tact, ştiinţă şi profesionalism.
Numărul 808
