Racul bihorean – o nouă specie de rac din România

Conf. univ. dr. Lucian Pârvulescu de la Universitatea de Vest din Timişoara, specializat în studiul decapodelor, ordin care include racii, crabii, homarii şi alte crustacee cu zece picioare, a descoperit şi a descris o nouă specie de rac care trăieşte doar pe teritoriul României!

La noi în ţară, erau cunoscute trei specii indigene de raci: racul de lac – Astacus leptodactylus (prezent doar în sudul ţării, în lunca Dunării, de la intrarea în ţară până în Dobrogea); racul de râu – Astacus astacus (prezent doar în zona munţilor Carpaţi şi în Ardeal, respectiv, Banat); racul de ponoare – Austropotamobius torrentium (prezent doar în zona munţilor Mehedinţi). Celelalte două specii europene cunoscute sunt: Austropotamobius pallipes şi Astacus pachypus. Specia nou-descoperită se numeşte racul bihorean (Austropotamobius bihariensis) şi trăieşte doar în România, în Munţii Apuseni. Este cea de-a şasea specie de rac din Europa şi a fost confirmată şi de comunitatea internaţională. Specialiştii aprobă faptul că racul bihorean are trăsături unice şi că nu a fost cunoscut până acum, astfel că a fost introdus în Catalogul Internaţional al Speciilor de Animale.

Descoperirea Racului bihorean, a patra specie de rac indigen, este rodul a peste zece ani de cercetări. Ruda cea mai apropiată a racului bihorean este racul de stâncă (Austropotamobius pallipes) ce poate fi găsit în nord-vestul Croaţiei. Distanţa fizică mare dintre cele doua specii se explică prin faptul că acum 15 milioane de ani Munţii Apuseni se aflau mult mai aproape de Alpii Dinarici. Ca urmare a unor fenomene tectonice, populaţiile de rac bihorean au migrat odată cu masa de uscat desprinsă la începutul Miocenului. Presiunea tectonică a plăcii africane a făcut ca Apusenii să se desprindă şi să se deplaseze încet spre nord-est, de-a lungul a vreo 10 milioane de ani. În toată această perioadă, racul bihorean a rămas izolat de alte specii de raci, zona Apusenilor fiind complet înconjurată de apele sărate ale Oceanului Tethys şi mai apoi ale Mării Sarmatice.

Specia a fost descrisă la începutul anului 2019, pe baza evidenţelor moleculare şi morfologice. Este un rac de dimensiuni mici, rar atingând 10 cm în lungime. Carapacea este netedă, iar coloritul dorsal variază în nuanţe de brun. Partea ventrală este mai deschisă la culoare şi tinde spre crem albicios, gălbui-portocaliu pe partea ventrală a cleştilor. Zona cervicală este netedă. Diferenţa principală faţă de ruda sa, racul-de-ponoare, este dată de lipsa denticulaţiei pe marginea ventrală a solzului antenal. Cleştii sunt puternici, asemănători cu cleştii racului-de-ponoare, cu protuberanţe mari, dispuse rarefiat. Specie endemică pentru România, arealul racului bihorean este strict limitat în vestul Munţilor Apuseni, mai precis pe cursul superior al afluenţilor Crişului Alb, Negru şi Repede. Populaţiile cele mai numeroase se află în afluenţii Crişului Negru şi Crişului Repede. Specimenul holotip (mascul) şi două specimene paratip (mascul şi femelă) au fost colectate din localitatea Damiş, jud. Bihor şi se află în custodia Muzeului Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa din Bucureşti.

Iată cum minunile apar chiar lângă noi, în vecinătatea noastră, iar biodiversitatea naturii este cea care oferă şanse egale speciilor spre evoluţie şi dezvoltare. (George V. GRIGORE)

Surse: alesdonline.ro; stirileprotv.ro; evz.ro; ebihoreanul.ro; expresdebanat.ro 
Foto: Lucian Pârvulescu