Dacă
am avea un bun sistem de învăţământ, de educaţie, programe corecte, adaptate la cerinţele pieţei muncii, manuale bune, bază materială modernă, profesori calificaţi şi respectaţi;
am avea un sănătos sistem sanitar, spitale, medici pentru toate specializările, asistenţi medicali, infirmieri, medicamente;
am avea o clasă politică educată, harnică, cinstită, diplomată, modestă, care acţionează cu patriotism, inteligenţă şi argumente;
justiţia ar fi „legată la ochi”, ar fi surdă la intervenţii şi ar refuza foloase necuvenite;
dacă
ne-am asuma istoria aşa cum a fost, cu bune şi rele, am preţui şi am fi mândri de ea şi am învăţa din curgerea ei;
ne-am cunoaşte şi ne-am iubi spaţiul geografic;
dacă
toţi am munci conform celor mai înalte standarde ale fişei postului fiecăruia;
am renunţa la supraaprecire, dar şi la autoflagerare;
am înţelege că fără rădăcini murim şi că rădăcinile sunt doar acasă;
dacă
am iubi şi am respecta părinţii, bunicii şi străbunicii;
am iubi copiii, adolescenţii, tinerii şi pe noi înşine;
am fi mai cinstiţi cu noi şi cu ceilalţi;
am renunţa la ipocrizie;
ne-am recunoaşte calităţile, dar mai ales defectele;
am fi mai exigenţi cu noi decât cu ceilalţi;
dacă
nu am mai privi cu jind în grădinile altora şi am avea grijă de propria grădină;
dacă
am fi mai obiectivi şi nu am da vina pe alţii pentru propriile eşecuri;
am renunţa la ură şi la judecăţi superficiale;
ne-am identifica interesul comun şi am acţiona în favoarea lui;
am înţelege că nu împărăţim Pământul;
am fi modeşti şi harnici…
Atunci
am fi fericiţi, mândri, liniştiţi, creativi, productivi, zâmbitori.
Doar DACĂ. (Mioara Vergu-Iordache)