Millennialii – o scurtă istorie a… viitorului

Un studiu Deloitte & Touche despre ultima generaţie educată în secolul XX

Millennials (preluat în limba română millennialii) este un cuvânt inventat pentru a defini ceva mai prietenos Generaţia Y, a celor născuţi între anii 1980 şi 1997. Un grup numeros de oameni, extrem de eterogen rasial sau etnic, dar şi foarte divizat din punct de vedere al specificului posturilor TV, titlurilor editoriale sau site-urilor accesate. Despre ei s-a spus că sunt ultima generaţie cu cartea în mână şi prima care a folosit internetul ca instrument de documentare, învăţare şi socializare. Caracterizaţi ca flexibili şi uşor adaptabili la orice tendinţe manifestate public, de la opinii politice, economice sau sociale şi până la adoptarea modelelor vestimentare, ei sunt, în general, bine informaţi, ceea ce îi face mai puţin loiali faţă de branduri şi publicitatea repetitiv-agresivă. Au traversat perioade de transformare profundă a societăţii, motiv pentru care puţine lucruri îi miră şi se adaptează repede la schimbările din jurul lor, fie că sunt de mentalitate sau contextuale. Millennialii sunt cel dintâi grup social din istorie care a înţeles importanţa tehnologiilor de comunicare, a instrumentelor digitale de socializare, pe care le foloseşte cu dezinvoltură.
Deloitte & Touche a realizat anul trecut, în statele central şi est-europene, un studiu despre această generaţie, pe care specialiştii o numesc „de frontieră”, dar şi o comparaţie cu generaţia anterioară şi cele care au urmat. Rezultatele obţinute în România au fost interpretate de specialişti drept impresionante şi greu de prevăzut la începutul analizei.
*
Generaţia millennialilor succede uimitoarei Generaţii X, adică a celor născuţi între 1961 şi 1980, care a avut privilegiul sau, după unii autori, ghinionul, de a se forma şi educa într-o epocă a transformărilor fără precedent. Ei au trăit din plin Războiul Rece, trei crize ale petrolului şi mai multe crize politice, primele semne ale schimbărilor climatice, apariţia computerului personal şi o mulţime de alte evenimente care au schimbat harta şi viaţa lumii. Urmând un model deja consacrat, Generaţia Y a dorit să fie altfel, să schimbe ceva şi a făcut-o paşnic, prin adaptare.
*
Conform studiului Deloitte & Touche, millennialii sunt iscoditori şi caută organizaţiile în care contează munca individului, aprecierea rezultatelor individuale şi importanţa acestora în evoluţia organizaţiei. Probabil sunt ultima generaţie care nu acceptă ideea de turmă. Ei sunt un hibrid între neoliberalism şi lumea digitalizată a viitorului. Cei din România au însă puncte de vedere surprinzător de diferite faţă de cele ale colegilor de generaţie din celelalte state în care s-a desfăşurat studiul.
Astfel, doar 16% dintre millennialii români sunt de părere că absolvenţii de universitate din ţară sunt pregătiţi pentru viaţa profesională. Cu toate acestea, 75% dintre ei doresc să-şi continue educaţia post-universitară, comparativ cu 39% în Europa Centrală şi de Est, arată raportul Deloitte & Touche, care descrie opiniile despre carieră, viaţă şi educaţie a peste 5.700 de studenţi şi absolvenţi de facultate de la universităţile de prestigiu din 14 ţări din regiune.
Potrivit acestui raport, aproape 50% dintre repondenţii români privesc educaţia ca pe una dintre cele mai importante valori în viaţă. Când vine vorba de experienţa în muncă, cele mai frecvente tipuri de experienţe selectate de către studenţii români au fost voluntariatul şi posturile sau internship-urile legate de domeniul în care studiază (57%).
90% dintre studenţi consideră că internship-urile oferă experienţe utile. Studenţii, în general tinerii români nu se simt pregătiţi să înceapă o carieră profesională, întrucât consideră că educaţia primită nu îi ajută să răspundă provocărilor pe care le vor experimenta, iar acest fapt se poate vedea şi în practică. Este esenţial ca mediul de afaceri şi cel academic să lucreze împreună cu studenţii şi cu cei la început de carieră pentru a înţelege de unde provine această insatisfacţie. În ce priveşte priorităţile, tinerii plasează pe primele locuri sănătatea şi familia, urmate de educaţie (49,6%) şi muncă (46,6%).
În opinia repondenţilor români, priorităţile pe care liderul ideal ar trebui să le aibă sunt viitorul sustenabil al organizaţiei (47%) şi creşterea şi dezvoltarea profesională a angajaţilor (45%). Similar colegilor lor din alte ţări, atunci când îşi aleg locul de muncă, tinerii români preţuiesc, mai întâi de toate, oportunitatea de a se dezvolta şi de a căpăta competenţe noi (59,7%). Deşi un salariu atractiv se situează pe locul al doilea, acest criteriu a fost selectat, neaşteptat, de numai 10,4%. Aproape jumătate dintre tinerii români (46,8%) îşi doresc în primul rând să fie experţi în domeniile în care activează, în timp ce 35,6% îşi doresc să deţină poziţii manageriale în viitor. Majoritatea respondenţilor îşi doresc să lucreze într-o mare corporaţie (43,6%) şi doar 17,3% să aibă propria lor afacere.
Surpriza cea mai mare a apărut atunci când au fost întrebaţi despre salarii: tinerii din România par să valorifice mai mult oportunitatea de a lucra decât veniturile pe care aceasta le generează, întrucât numai 17,4% au spus că doresc să câştige mai mult de 3.500 lei. Pentru ei, cel mai important este să aibă un loc de muncă. Doar 8,1% îşi propun să câştige mai mult de 4.500 lei, mulţi dintre aceştia fiind bărbaţi care îşi doresc să devină manageri. Femeile însă se aşteaptă la salarii mai mici, întrucât spun că vor să câştige până la 2000 lei, pe când bărbaţii au selectat între 2.501-3.000 lei. În mod surprinzător, când vine vorba de a se reloca în străinătate, doar puţin peste 50% s-ar muta în altă ţară, uşor sub media regională (56%). Rezultatul este destul de surprinzător în contextul în care doar 7,1% dintre participanţii la studiu consideră că situaţia economică este pozitivă, mai puţin de o treime din media regională. Putem interpreta acest rezultat ca expresia determinării acestei generaţii de a schimba lucrurile aici, acasă, cel puţin prin segmentele ei cele mai instruite.
Pe baza rezultatelor studiului, specialiştii Deloitte & Touche propun un profil al angajatorului perfect pentru tinerele talente. Acesta ar trebui să ofere: leadership şi îndrumare, democraţie în luarea deciziilor, un context care promovează spiritul de echipă, sarcini interesante şi stimulatoare, un mediu relaxant, dezvoltare profesională continuă, o colaborare intensă cu universităţi de stat şi private şi organizaţii studenţeşti pentru a cultiva profesioniştii zilei de mâine, diverse medii de lucru în care generaţiile pot învăţa una de la cealaltă.
Studiul are o importanţă deosebită, atât pentru universităţi (în sensul stabilirii programelor de studiu şi de practică adaptate cerinţelor pieţei muncii şi exigenţelor viitorilor absolvenţi), cât şi pentru potenţialii angajatori, pentru că acum, în 2020, millennialii reprezintă peste 35% din forţa de muncă globală.
*
Şi povestea nu se opreşte aici, pentru că omenirea îşi continuă drumul. Generaţia Z, născută în anii 1996-2011, se pregăteşte pentru a trece pragul maturităţii. Despre aceşti tineri nu se poate spune deocamdată decât că sunt expuşi la contactul permanent cu tehnologia cea mai sofisticată, ceea ce generează educaţie personalizată şi mai multe oportunităţi. Reprezentanţii acestei generaţii nu mai cred în idealuri, în cartea tipărită, preferând comunicarea online. Principala lor caracteristică pare a fi independenţa, dar şi refuzul traiului perfect şi al ideii de mentorat.
*
Apoi, ştafeta va fi preluată de Generaţia Alpha, a celor veniţi pe lume începând cu 2012, care abia intră pe băncile şcolii. Ei vor fi primii pentru care tehnologia nu va mai fi o unealtă, ci o parte integrantă a existenţei ca fiinţă umană. Viaţa acestor viitori adulţi va fi în perfectă armonie cu mediul digital, de care vor fi legaţi ombilical, iar specialiştii Deloitte & Touche consideră că ei vor fi cei care vor schimba cu adevărat lumea, eliberând-o de ambiţiile materiale, dar cu preţul dureros al ruperii totale de cultura clasică, ale cărei valori vor pieri.
*
Cum se va adapta şcoala, în special învăţământul universitar, acestor evoluţii este greu de stabilit acum. Fiecare instituţie va trebui să păşească în lumea viitorului, să procedeze la schimbări şi adaptări dureroase, ieşind din rutina ultimului secol. În anii ce vin va avea loc o adevărată revoluţie, o ranversare a metodelor de predare, care se poate transforma în picaj dacă strategiile şi politicile educaţionale vor rămâne blocate în proiecte perimate şi nu vor ţine cont de evoluţia din ce în ce mai rapidă spre soluţii alternative. (Dragoş CIOCĂZAN)