Online sau prezenţă fizică?

Învăţământul din România traversează, ca de altfel în întreaga lume, o situaţie fără precedent. Exigenţele dictate de distanţarea fizică, zisă socială, ca metodă eficientă de combatere a pandemiei cu Coronavirus, produc efecte imposibil de prevăzut în urmă cu numai trei luni. Emoţia întâlnirii faţă în faţă cu profesorii, aşteptarea febrilă a momentului examinării propriu-zise, atmosfera tipică orelor de curs şi sălilor de examen au fost înlocuite cu instruirea şi examinarea online, deschizând drumul unei alte filosofii educaţionale, bazată pe tehnologii şi sisteme de comunicare. Pentru unii dintre protagonişti, fie ei cadre didactice sau studenţi, socializarea, prezenţa „pe viu” în amfiteatru trebuie să rămână la baza sistemului de învăţământ multă vreme de acum înainte, alţii consideră că mediul virtual este ideal pentru stimularea creativităţii, a inventivităţii, tocmai pentru că elimină interacţiunea. Există şi opinia, ce-i drept minoritară, că sistemul optim ar fi un hibrid al celor două orientări. Care ar fi calea de urmat, astfel încât nivelul de instruire să nu fie afectat? Este ceea ce am încercat să aflăm printr-un mini-sondaj, realizat cu sprijinul domnului prof.univ.dr. Grigore Albeanu, decan al Facultăţii de Inginerie şi Informatică a Universităţii Spiru Haret.

Iată câteva dintre opiniile studenţilor, cu precizarea că o parte a celor care au răspuns au dorit să îşi păstreze anonimatul. De asemenea, am considerat că este absolut necesar să prezentăm atitudinile pro şi contra, în egală măsură, în ideea de a pune umărul la dezvoltarea unui sistem de organizare a cursurilor şi seminarelor, dar şi a unor procedee de examinare perfect adaptate viitoarelor provocări generate nu numai de situaţii epidemiologice extreme, dar şi de alte fenomene economico-sociale prognozate de specialişti, care vor schimba modul de viaţă actual.

Tema de reflecţie cel mai intens dezbătută a fost cea a comparaţiei între modul de desfăşurare a examenelor în sesiunea clasică (lucrări scrise, proiecte, workshopuri, prezentări) şi sistemul online, prin teste grilă şi teme de creaţie. Parcurgând răspunsurile am avut o surpriză: ne aşteptam ca studenţii să fie încântaţi de ideea de a studia de acasă sau de a susţine examenele online. Însă lucrurile arată aşa:

„Din punctul meu de vedere, sesiunea clasică, laboratoarele şi workshopurile oferă mai multă interactivitate, iar examinarea, prin modul de aşezare în sală, respecta oricum distanţarea socială. Seminarele şi consultaţiile online, întâlnirile Google Meet sunt binevenite, dar există şi momente în care ai nevoie de întânirea face-to-face cu profesorul” (Florin Cochintu, anul II).

„DA, este mult mai bine să discuţi cu profesorul, (…) decât să te documentezi online, pentru că sigur îţi va scăpa ceva, iar profesorul te poate ajuta cu sfaturi. Pe de altă parte, testele grilă sunt mai avantajoase dacă putem rula anumite comenzi care ne sunt date în timpul examenului.” (Ionuţ Mitran, anul III).

„Poate că mulţi văd un viitor în care socializarea nu are o importanţă atât de mare şi atunci modalitatea online primează. Însă nu trebuie să uităm că omul devine om tocmai prin socializare. El are nevoie de interacţiune umană, de aceea apropierea tête-à-tête, în care dialogul constructiv dă naştere ideilor revoluţionare, pare mai uman” (Gabriel Adrian Brînzoi, anul III).

„Un impact mai mare îl au întâlnirile, prezentările, workshopurile (…) Referitor la modul de desfăşurare a examenelor, ambele variante sunt fiabile, cu menţiunea că, totuşi, susţinerea examenelor în formatul clasic ar fi mult mai avantajoasă” (student în anul I, care a preferat să îşi păstreze anonimatul).

Iată că, deşi unii ar fi înclinaţi să creadă că studenţii preferă studiul şi examinările online, mai ales la mult criticatele universităţi private, vor fi nevoiţi să accepte ideea sănătoasă că oricine este interesat să înveţe cu sârg o poate face prin ambele metode, dar mai ales aceşti contestatari de profesie sunt nevoiţi acum să accepte că mare parte a cursanţilor preferă examenul clasic şi interacţiunea cu profesorul. Pe de altă parte, ne aflăm în faţa unui argument cât se poate de solid, practic incontestabil: studiul şi examinările se desfăşoară astfel, de o bună bucată de vreme, la toate instituţiile de învăţământ superior din lume.

Pentru corectitudine jurnalistică, vom preciza că există şi cursanţi care se declară mulţumiţi de noua paradigmă educaţională, acest lucru neînsemnând automat că aceştia sunt înclinaţi spre studiul superficial sau că se ascund în spatele laptop-ului:

„Din cauza timpului pierdut în trafic, aş prefera sesiunea de examene cu teste grilă şi teme de creaţie. În situaţia studenţilor care muncesc, prin această metodă examenele pot fi date chiar de la locul de muncă, într-o pauză” (student anul III, care nu a fost de acord să i se facă publică identitatea). Este un punct de vedere demn de respect. Oamenii muncesc şi studiază în acelaşi timp, pentru a fi mai buni. Nimic nou sub soare, au făcut-o generaţii întregi şi înainte de pandemie.

Un alt exemplu: Marius Costache precizează că „interacţiunea cu profesorul este întotdeauna benefică procesului de învăţare, dar o parte din muncă trebuie să o constituie documentarea online sau din alte surse, deoarece asta vom face tot restul vieţii noastre”. Acelaşi student face o analiză scurtă, dar la obiect, a noilor metode educaţionale: „Cred că viitorul este al şcolii online. Şi nu doar la Universitatea Spiru Haret, ci în 90% din învăţământul universitar din lume. Deocamdată, însă, cred că răspunsul este şcoala hibridă, adică certificare de competenţe şi examene parţiale online, dar examen final prezenţial”.

Când vine vorba despre încrederea în procedurile de examinare prin platforma Blackboard sau despre existenţa unor experienţe neplăcute, studenţii nu s-au limitat la simple opinii, ci au manifestat iniţiativă, făcând propuneri şi sugestii. Această atitudine nu poate fi decât benefică, pentru că orice sistem, oricât de performant, este întotdeauna perfectibil, mai ales atunci când opiniile vin din partea celor care îl folosesc şi, se pare, îl vor folosi intens de acum înainte.

„Am foarte mare încredere în procedurile de examinare prin sistemul Blackboard. Nu cred că punctajele pot fi modificate de răuvoitori.” (Ionuţ Mitran, anul III).

„Sunt OK examinările Blackboard, nu văd nicio problemă în modul de examinare online.” (Florin Cochintu, an II).

„Procedurile de examinare Blackboard sunt OK. Studentul este forţat să caute, să înţeleagă, să-şi aleagă cu grijă răspunsurile, chiar dacă se poate întâmpla ca acestea să vină şi pe alte surse. Important este că el învaţă, ştie să trieze informaţiile şi să discearnă răspunsurile la cerinţe. Toată lumea are de câştigat.” (Gabriel Adrian Brînzoi, an III).

„Am 100% încredere în procedurile de examinare Blackboard. Singura sugestie ar fi ca la toate materiile să avem o notare uniformă. De exemplu, în acest semestru am avut materii la care am fost notaţi cu punctaj de la 0 la 100 şi alte materii unde am fost notaţi de la 0 la 10.” (Marius Costache).

„O experienţă neplăcută legată de Blackboard am avut la examenul Tehnologii Multimedia, unde iniţial a fost menţionat ca toate proiectele să fie transmise prin e-mail către profesor, ulterior adăugându-se cerinţa de a fi încărcate şi pe platformă. Trebuie ţinut cont că fără o comunicare eficientă pot apărea disfuncţionalităţi care pot provoca nemulţumirea studenţilor. Nu toţi avem timp disponibil. Unul dintre motivele alegerii Universităţii Spiru Haret a fost flexibilitatea. Mulţi dintre noi sunt angajaţi şi, prin natura serviciului, fără o programare din timp a agendei de lucru, nu ne vom putea încadra în cerinţe modificate în ultimul moment.” (student an I).

„Platforma Blackboard este recunoscută şi foarte utilizată în lume. (…) Atâta timp cât testele, notele şi tot ce ţine de evaluarea unui student este copiat şi pus într-un dosar clasic, nu cred că poate exista cineva care să conteste aceste informaţii, împreună cu log-urile care atestă că notele au fost obţinute în urma unui examen susţinut pe această platformă.”(Gabi Oancea, anul I).

„Nu mă îndoiesc de siguranţa unei platforme de examinare dezvoltată de profesori. Ar fi culmea...” (Valentin Popa, anul III).

„Examinările sunt securizate prin certificare cu sha-256, nu prea au cum să fie distruse de răufăcători, decât dacă aceştia au trecut de sistemul de securizare al Universităţii, acest lucru fiind imposibil, pentru că reţeaua Universităţii este complet izolată de reţeaua Extranet (Internet), modalitatea de ieşire sau de intrare fiind filtrate de echipamente firewall care lucrează şi raportează non-stop. Aş propune ca viitoarele webinare să se desfăşoare prin subscripţia la Office 365 cu platforma Microsoft Teams, cu atât mai mult cu cât fiecare student îl poate accesa şi utiliza gratuit, datorită implicării Universităţii” (Romulus Moldovan, anul I).

Toate aceste opinii, alături de sugestiile argumentate, nu fac decât să confirme viabilitatea şi siguranţa deplină a unui sistem unanim recunoscut pe plan mondial, încă privit cu scepticism în ţara noastră, mai ales în mediul universitar de stat, care se vede însă nevoit, în ultimele luni, să-şi reconsidere atitudinea faţă de învăţarea prin astfel de platforme. Dovada de necontestat a faptului că noul răzbate mereu dincolo de zidul obtuzităţii şi fricii de progres.

Ca o primă concluzie – pentru că această anchetă va continua cu noi detalii şi provocări – este aceea că studenţii au încredere în sistemele şi platformele de studiu puse la dispoziţie, în sistemele de notare şi în corectitudinea evaluării. Opţiunile mai multor cursanţi se îndreaptă către un învăţământ hibrid, care să îmbine prezenţa la curs şi interacţiunea cu profesorii, cu studiul şi documentarea individuale, cu dezvoltarea aptitudinilor creative prin teme specifice, realizate prin accesarea celor mai noi şi performante tehnologii informaţionale. Şi aceasta nu din cauza vreunei situaţii epidemiologice periculoase şi fără precedent, nu de teamă şi nici din comoditatea de a studia din fotoliul de acasă, ci pentru că toţi aceşti tineri studiază într-un mediu academic de prestigiu, creat de o universitate de top care îi ghidează şi îi învaţă să crească frumos, profesional şi uman, pregătindu-i pentru lumea de mâine şi pentru schimbările rapide ale mediului social informatizat şi bazat pe eficienţă maximă obţinută cu resurse minime. (Dragoş CIOCĂZAN; foto: arhiva Facultăţii de Inginerie şi Informatică)