Provocări ale tranziţiei de la şcoală la piaţa muncii. Competenţă şi Carieră

Participarea la cea de-a IV-a ediţie a Simpozionului Interdisciplinar Provocări ale tranziţiei de la şcoală la piaţa muncii. Competenţă şi Carieră, organizată de Colegiul Universitar Spiru Haret, a fost una…atipică, având în vedere schimbările provocate de pandemia de coronavirus; aceasta s-a desfăşurat pe platforma Zoom. Însă atmosfera relaxată şi informaţiile interesante prezentate i-au făcut pe participanţi să se simtă ca într-o mare familie. Iată doar câteva dintre subiectele ediţiei de anul acesta: • Managementul carierei unităţilor spitaliceşti • Educaţia şi disponibilităţile aptitudinale individuale • Rolul educaţional al filmului sau • Practici moderne de predare. Lucrările vor fi publicate. Vă prezentăm, pe scurt, dintre ideile expuse.

• Conf. univ. dr. Sebastian Cristian CHIRIMBU, directorul Şcolii Gimnaziale International PREMIUM School of Bucharest, lucrarea Practici moderne de predare
Conf. univ. dr. Sebastian Cristian Chirimbu a vorbit despre avantajele şi dificultăţile întâmpinate în educaţia online. „Tehnologia asigură comunicarea, dar noi, ca psihologi, ne întrebăm dacă poate substitui tehnologia acea comunicare faţă în faţă. Dacă ne gândim la avantajele predării online, aduc în atenţie ideea doamnei profesor de muzică Silvia Lăuneanu, care spunea că atunci când vorbeşte de educaţia online, prima idee care îi vine în minte este economia de timp, dar şi flexibilitatea.
Faţă de educaţia tradiţională există totuşi nişte diferenţe care se resimt, atât la nivelul elevilor, cât şi la nivelul cadrelor didactice. Învăţarea la distanţă rămâne o provocare, pentru că cei mai mulţi dintre noi nu suntem obişnuiţi cu această libertate.
De ce avem nevoie? De interacţiune tradiţională. Totuşi, ne-am adaptat unor lecţii care pot să pară lipsite de suflet, dar doar dacă noi nu punem suflet în ele.”

• Prof. dr. Constanţa Ileana IONESCU, director al Grădiniţei Scufiţa Roşie,
lucrarea Educaţia şi disponibilităţile aptitudinale individuale
„Sunt profesor, sunt doctorand la Ştiinţele educaţiei, sunt profesor de grădiniţă şi de cinci ani am o echipă fantastică cu care vrem să schimbăm modul în care se face educaţie.
Care sunt meseriile viitorului? Cum ar trebui să arate profilul viitorului elev şi al viitorului student? Cum ar trebui să arate profilul profesorului de astăzi? Este o mare provocare zi de zi. Ajungem la faptul că educaţia înseamnă reflecţie, înseamnă dezvoltare şi ce antrenăm zi de zi la clasă. Mergem pe teoria inteligenţelor multiple, lucru care se face în preşcolaritate, se face şi în învăţământul primar şi ar fi extraordinar să se împletească experienţa cu ştiinţa şi la gimnaziu. Să îl lăsăm pe copil să descopere, să facem, efectiv, învăţare experenţială. Ce înseamnă educaţia experenţială? Înseamnă să descopere prin propria lor voinţă, nu înseamnă să descopere pentru o recompensă, nu înseamnă să descopere pentru că li se impune.
Ce înseamnă învăţare? Înseamnă pregătire pentru viaţă. Ne dorim adulţi cu mentalitate fixă sau adulţi cu mentalitate în dezvoltare? Pentru că educaţia începe de la 0 luni şi nu se finalizează niciodată. Henry Ford spunea că dacă ne oprim din învăţat atunci înseamnă că suntem oameni bătrâni. Eu zic că nu suntem bătrâni.
Este foarte important să ne jucăm, şi copii şi ca adulţi. Joaca este creativă, numai că noi, adulţii, profesorii, spunem că învăţarea este o chestiune solemnă şi joaca este o neseriozitate. Trebuie să fii un mare maestru didactic ca să ştii să faci face din joc o oportunitate reală de învăţare.”

• Sociolog Maria PETRESCU, cadru didactic în cadrul Colegiului Universitar Spiru Haret, lucrarea Managementul carierei unităţilor spitaliceşti – opţiune sau nevoie
„Probabil că vă întrebaţi de ce Managementul carierei unităţilor spitaliceşti? În primul rând, pentru că ştiu că această conferinţă are un scop, ca în fiecare an, acela de a promova şi de aduce în atenţie asistenţii medicali, pentru că ştim că pe 12 mai este Ziua internaţională a asistenţilor medicali, dar alegerea mea pleacă şi de la faptul că anul 2020 a fost considerat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii anul Asistentului Medical şi al Moaşei. Ştim de ce. Se împlinesc 200 de ani de la naşterea lui Florence Nightingale şi atunci presupun că pentru această categorie profesională este un an foarte important şi m-am gândit să mă duc către acest lucru.
De ce opţiune sau nevoie? E cumva o întrebare şi întrebarea a plecat de faptul că urmăresc de 2 luni tot ceea ce s-a întâmplat în această perioadă legat de Covid şi am avut o surpriză, poate nu tocmai plăcută, să constat că în unele zone, nu foarte multe, dar în unele dintre ele, prin comparaţie cu alte sisteme din alte state europene, să existe o uşoară lipsă de asumare, o teamă de efectele pandemiei şi o teamă de a-şi pune în pericol familiile. Şi m-am întrebat de unde pleacă această teamă? Este clar că, probabil, există nişte sincope în sistem şi ele sunt generate de un management al carierei nu tocmai performant.
De ce cariera în unităţile spitaliceşti? Consider că este o zonă de carieră extrem de dinamică şi cu multe provocări. Motivaţia mea pleacă şi de la faptul că am fost 15 ani asistent medical, în prezent, predau şi observ, şi consider că asistentul medical are un rol extrem de important în procesul de îngrijire al pacientului.
M-am întrebat de unde a plecat această teamă de asumare. Am văzut colegi care au renunţat şi m-am întrebat de ce? Deşi în ultima perioadă, ştim cu toţii, au existat creşteri salariale în sistem care au venit ca mod de a asigura condiţii mai bune şi mai moderne de exercitarea profesiei, totuşi, oamenii nu sunt mulţumiţi, nu există o valorizare a lor şi de aici pleacă această nemulţumire. Cariera asta de asistent medical, şi nu numai, a personalului medical în general, este o carieră profesională extrem de lungă, pentru că oamenii care îşi aleg această meserie rămân în sistem. Este o carieră care implică şi trebuie să dezvolte de-a lungul timpului aptitudini, abilităţi, cunoştinţe în foarte multe domenii pentru că, în general, cariera de asistent medical are foarte multe specialităţi.
Consider că este un sector cu provocări unice, cu caracteristici unice unde vorbim despre o forţă de muncă foarte mare, diversă, vorbim de foarte multe provocări, vorbim de o caracteristică importantă a personalului care lucrează în această zonă şi anume loialitatea. (…) Este nevoie de o reformă reală în sistemul acesta, este important să se acţioneze. Ştim că resursa medicală este foarte mare şi că este un domeniu de management al carierei extrem de costisitor pentru că oamenii aceştia trebuie pregătiţi. Fiind o carieră pe o durată foarte lungă de timp oamenii trebuie pregătiţi permanent, au nevoie de asta pentru că numai aşa pot creşte aceşti indicatori de performanţă şi pot deveni loiali instituţiei în care lucrează şi sistemului în care lucrează. (…) Eu cred că avem un rol unic şi că asistenţii medicali datorită acestui rol unic trebuie implicaţi şi valorizaţi, datorită faptului că ei lucrează cu oamenii de la naştere şi până la moarte este singura categorie medicală implicată total în viaţa şi în lupta cu viaţa. De aceea vreau să închei spunând următorul lucru, eu cred că fiecare dintre asistenţii medicali trebuie să fie mândri că ocupă această funcţie, că exercită această profesie. Este o profesie generoasă, plină de satisfacţii profesionale.