Trai pe veresie

Din izolare, din faţa unui ecran, fie el al televizorului, fie al calculatorului sau al telefonului, s-ar părea că totuşi trăim. Pe veresie. Mai scrâşnind, mai zâmbind, mai comentând, mai scornind scenarii… Cei mai „protejaţi” aproape că au pierdut şirul zilelor. Repetăm toţi cu speranţă: 15 mai, ca pe o izbăvire, ca pe un început promiţător. O amăgire?!

Oraşul pare a se anima. Salariaţii se duc sau se reîntorc la muncă. Guvernanţii fac planuri pe hârtie. Pe datorie, că cine să mai ţină minte ce spune poporul în înţelepciunea lui? „Să-ţi faci iarna car şi vara sanie” sau „sacul se ţine strâns de la gură, nu de la fund”? Asta era când aveam rădăcini în care credeam, când „ochelarii de cal” nu erau obligatorii în vestimentaţia socială, când foloseam „carul” şi „sania”, pe care singuri ni le „ciopleam”, când aveam saci mai plini şi „podul plin” era al nostru… Conştiincioşi şi vrednici respectuoşi ai legii, ne aprovizionăm din ce în ce mai rar şi mai puţin. Rezervele financiare s-au diminuat, obrazul unor comercianţi s-a îngroşat. Doamne fereşte să experimentăm cumpărăturile „pe caiet”. La sate? Oamenii privesc cu îngrijorare (şi ei!) către cer. Plouă, nu plouă?! Bate grindina?! Ce fac cu recolta din solarii? Ce să acopere mai curând cu banii din despăgubiri, bani pe datorie? Aduc ei ploaia, alungă seceta, fac depozite utilate pentru păstrarea recoltelor, deschid magazine unde să fie valorificate?! N-aş zice.

Învăţământul? Aflăm (poate doar eu cu stupoare!) că totul este în regulă, se va încheia cum se cuvine anul şcolar! Că învăţământul de stat la distanţă a funcţionat foarte bine! Se vor da şi examenele de final de ciclu şcolar. Sigur, doar că însuşi ministrul Educaţiei anunţă că sunt (sunt?) pregătite cursuri de formare pentru profesori. Ce frumos! Oare cu elevii care nu au tablete, laptopuri, dispozitive pentru învăţarea online, din localităţile care nu sunt racordate la „curentul electric”? Primim asigurări că vor avea, vor primi. Evident, pe datorie. Se va afla şi „Secretul lui Polichinelle”! Un inventar cu toate programele derulate, pentru a şti câţi au participat la aceste cursuri de formare, pe ce s-au cheltuit aceste fonduri şi cu ce rezultate. În context, nicio vorbă despre învăţământul privat care a făcut reale eforturi pentru achiziţionare de platforme, de calculatoare, programe adecvate, pentru instruirea cadrelor didactice în vederea desfăşurării învăţământului online.

Cultură? Tot pe datorie. Ne îndatorează artiştii, creatorii de frumos, aflaţi şi ei în izolare şi cei mai mulţi lipsiţi de finanţe. Sport? Tot aşa. Turism? Au deschis alţii. La noi?! Încă se fac planuri! Mediul? Doar ne lamentăm. N-ar fi fost cu supărare dacă măcar pe datorie ar fi fost curăţate de „urmele umane” râurile, lacurile, pădurile…

Să vorbim despre sistemul de sănătate? Să nu rămânem datori cu mulţumiri pentru personalul sanitar! Că sistemul tot pe datorie funcţionează.

…Cu traiul pe veresie ne-om descurca noi într-un fel, dar ni se duce şi viaţa, tot pe datorie. (Mioara Vergu-Iordache)