Profesorul Nicolae N. CONSTANTINESCU

Nicolae N. Constantinescu (27 martie 1920, Bucureşti – 14 decembrie 2000, Bucureşti) a fost un economist român, membru titular (1990) al Academiei Române.

În perioada 1931-1938 a urmat cursurile Liceului Comercial N. Bălcescu Bucureşti, apoi Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, secţiile de ştiinţe economice teoretice, Economie particulară şi Economie publică. A avut ca profesori pe Nicolae Iorga, Virgil Madgearu şi Victor Slăvescu. Obţine titlul de Doctor în economie în anul 1959 şi pe cel de Doctor docent în ştiinţe economice în anul 1972.
Din 1949 până în 1992 a desfăşurat o bogată activitate didactică la Academia de Studii Economice din Bucureşti, ca lector, conferenţiar, profesor şi şef de catedră, iniţial la Catedra de Istorie economică (1954-1964) şi ulterior la Catedra de Economie politică (1964-1985). Din 1992 a continuat să fie profesor consultant la ASE Bucureşti.
În perioada 1957-1967 a fost cercetător ştiinţific şi, ulterior, şef al Secţiei de istorie economică şi istoria gândirii economice la Institutul de Cercetări Economice al Academiei Române.
A fost profesor invitat la Economic Development Institute of the World Bank, Washington, D.C.  (semestrul de primăvară 1974).
A fost fondator (1990), ales prim-vicepreşedinte şi, din 1993, preşedinte al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România (AGER). La iniţiativa sa a fost constituită  Casa Economiştilor.
După ce în 1974 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, din 1990 devine membru titular. În perioada 1990-1994 a fost ales Secretar General al acestui înalt for. Începând din 1992 a fost preşedinte al Secţiei de ştiinţe economice, juridice şi sociologie a Academiei Române. A fost membru fondator al Fundaţiei Naţionale pentru ştiinţă şi Artă, fundaţie care îşi desfăşoară activitatea sub egida Academiei Romane.
A fost director al colegiului de redacţie al publicaţiei Revista română de ştiinţe economice (în limbile franceză şi engleză), preşedinte al Asociaţiei de Management Ecologic şi Dezvoltare Durabilă, Fellow al Institutului de Dezvoltare Durabilă din Washington.
Domeniile care l-au interesat au fost: istoria economică şi socială, istoria gândirii economice, teoria economică contemporană, metodologia cercetării ştiinţifice economice, problemele economiei de piaţă. A fost constructor al disciplinei de Istorie economică în învăţământul superior economic.
A redactat – singur sau în colaborare – peste 600 de lucrări şi studii, apărute în ţară şi peste hotare. Dintre cele mai importante: • Capitalismul monopolist în România, Editura Politică, Bucureşti, 1962 • Industrializarea României, Editura Meridiane, Bucureşti, 1967 • Problema contradicţiei în economia socialistă, Editura Politică, Bucureşti, 1973 • Dicţionar de Economie Politică, Editura Politică, Bucureşti, 1974 • Economia protecţiei mediului natural, Editura Politică, Bucureşti, 1976 • The Problem of the Industrial Revolution in Romania, in Southeastern Europe, Arizona, U.S.A, 1976. • Acumularea primitivă a capitalului în România, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1991 • Principiul ecologic în ştiinţa economică, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1993 • Dileme ale tranziţiei la economia de piaţă, Bucureşti, Editura A.G.E.R., Economistul, 1992 • Reforma economică, în folosul cui? Bucureşti, Editura Economică, 1993 • Reforma şi redresare economică, Bucureşti, Editura Economică, 1995 • Învăţăminte ale tranziţiei economice în România, Bucureşti, Editura Economică, 1997 • Istoria economică a României • Probleme ale metodologiei de cercetare în ştiinţa economică, Bucureşti, Editura Economică, 1998 • Istoria gândirii economice româneşti. Studii, Bucureşti, Editura Economică, 1999.

 Problema monopolurilor în opera sa orală

Pentru generaţiile aflate astăzi la maturitate deplină în cariera profesională de economist, numele profesorului Nicolae N. Constantinescu (1920-2000) era bine cunoscut în vremea studenţiei. O lungă perioadă de timp a contribuit la formarea specialiştilor ca un adevărat mentor.
În calitate de dascăl punea mereu accentul pe elementele de conţinut ale pregătirii. Poate să pară ciudat, dar şi astăzi îmi vin în minte, pentru că sunt încă aplicabile, lecţiile sale din anii 80 ai secolului XX. După 1990 a continuat să scrie, atenţionând asupra unor capcane pe care istoria ni le întindea. Tot ce a predat şi tot ce a scris rămâne valabil. Avea capacitatea de a dezvolta acele teme de mare interes pe care ideologia nu le putea integra, dar pe care istoria gândirii economice le-a validat ulterior: protecţia mediului, teoriile legate de muncă, luarea deciziilor pe baza realităţii economice şi a unor mecanisme de cointeresare, primatul interesului naţional în politica economică, metodologia cercetării din ştiinţa economică, funcţionarea monopolurilor, aducerea sau redarea în circuitul ştiinţific a contribuţiei unor mari economişti români etc.
Ne-am bucurat o perioadă de timp de sprijinul domnului Profesor Nicolae N. Constantinescu în activitatea Fundaţiei România de Mâine şi a Universităţii Spiru Haret. Unele dintre ideile mari care au figurat în actele statutare şi în documentele de program  ale Fundaţiei România de Mâine au fost redactate şi prin contribuţia domniei sale. Se implica în orice proiect mare care sprijinea educaţia.
Cunoaşterea istoriei economice şi a evoluţiei doctrinelor economice era un element esenţial în pregătirea studenţilor economişti. În anul 1960 (da, nu este o eroare, 1960!) era retipărită în România lucrarea de referinţă a lui Adam Smith Avuţia naţiunilor cu o prefaţă a profesorului Nicolae N. Constantinescu. Este un paradox, dar studenţii economişti de atunci îl cunoşteau mai bine pe Adam Smith, fondatorul liberalismului economic, decât cei de astăzi. Pornind de la înţelegerea ipotezelor teoriei lui Adam Smith ajungeam la realităţile economice ale lumii de atunci, ca de altfel şi de astăzi, în care libera concurenţă este limitată de monopoluri şi restricţii. În conţinutul  cursurilor eu am inclus mereu acele restricţii instituţionalizate care operează împotriva afacerilor şi limitează concurenţa liberă.
Tema monopolurilor este mai importantă decât credem, iar lecţiile de economie de atunci ale profesorului N.N Constantinescu pot să dobândească o aplicare opera-ţională. Toţi cei care intră în contact cu unităţi de tip monopolist, indiferent dacă sunt salariaţii acestora sau ai partenerilor de afaceri ai unităţilor de tip monopolist trebuie să înţeleagă modul de funcţionare a economiei şi societăţii în aceste condiţii.
Încă de atunci profesorul Nicolae N. Constantinescu ne spunea că monopolurile sunt o realitate obiectivă a lumii de astăzi şi că revenirea la libera concurenţă descrisă de Adam Smith este o utopie. Monopolurile sunt parte din viaţa noastră de zi cu zi. Monopolurile nu sunt nici bune, nici rele. Există însă unele organizaţii cu poziţie de monopol care respectă legea şi altele care nu o respectă. Aceasta era atunci, este şi acum, esenţa realităţii din lumea care ne înconjoară.
Frumuseţea prelegerilor ne ajută să păstrăm vie într-un colţ al sufletului informaţia primită cu acea ocazie. La anumite momente cheie, când informaţia respectivă devine utilă pentru decizii din activitatea curentă, sufletul ajută creierul să readucă informaţia respectivă. Aşa mi s-a întâmplat şi mie în luna februarie a acestui an. La Compania Naţională Poşta Română, unde am primit recent mandatul de director economic, discutam o problemă de preţuri. O colegă mai tânără, dar cu experienţă în domeniul respectiv, îmi atrage atenţia că nu putem utiliza în problema preţului la noile servicii raţionamentele de pe piaţa privată liberă. Intrăm astfel sub incidenţa legislaţiei privind discriminarea clienţilor.
În secunda respectivă, lecţia profesorului Nicolae N. Constantinescu s-a derulat cu viteză în zona operaţională a cugetului meu. Parcă revedeam în mici fracţiuni de secundă explicaţiile sale de la curs pe baza experienţei din ţările cu economie avansată. Avea informaţii de la Joan Robinson (1903-1983, una dintre cele mai apreciate femei economist, de orientare post-keynesistă, din Marea Britanie) privind rezultatele studiilor sale asupra funcţionării economiei în condiţiile competiţiei imperfecte, dar şi asupra modului în care Margaret Thatcher, Premierul ultraliberal al Marii Britanii ( 1979-1990), controla firmele cu poziţie de monopol. Acele reguli care se aplicau atunci în Marea Britanie sunt valabile astăzi în România.
Cuvintele profesorului Nicolae N. Constantinescu cuprinzând sintagma monopolurile – realităţi obiective ale lumii de astăzi ne ajută să înţelegem funcţia diferitelor organizaţii de acest tip. Să ne gândim puţin ce înseamnă astăzi pentru viaţa părinţilor şi bunicilor noştri sosirea poştaşului cu pensia care le asigură veniturile de zi cu zi, sau funcţionarea telefonului mobil, care le permite să ţină legătura cu uneori foarte ocupaţii lor copii sau nepoţi.
Este oare mai uşoară viaţa managerilor sau a salariaţilor la firmele cu poziţie de monopol? Nu, în niciun caz! Aşa cum învăţam încă de atunci, costul resurselor (factorilor) este negociabil, deci variabil, în timp ce preţul de vânzare este strict controlat. Viaţa m-a adus în situaţia să validez în practica anului 2020 ceea ce învăţasem în 1982 de la un profesor vizionar.   ( Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUȚĂ)