În curând se vor împlini şapte ani de la dărâmarea Halei Matache. Acest monument istoric al Capitalei avea o valoare simbolică foarte mare. Pe 26 martie 2013 se îngropa în puterea nopţii o istorie locală, pentru a face loc diametralei Nord-Sud sau, altfel spus, Bulevardului Uranus. Clădirea fusese dezafectată în ultima perioadă a existenţei sale. Deşi arhitecţii din Filiala Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România propuseseră mai multe idei pentru salvarea edificiului – una dintre acestea presupunea translatarea clădirii, alte soluţii vorbeau despre mici modificări de structură, care să permită accesul pietonal în siguranţă pe sub vechea clădire -, autorităţile au decis să o culce la pământ, recuperând structura metalică a acesteia. Când s-a aflat despre distrugerea monumentului istoric, Sorin Oprescu (primarul general al Capitalei la acel moment) a promis refacerea clădirii, după planurile originale, undeva mai în spate. Au trecut şapte ani. Zona şi-a schimbat foarte mult faţa. Clădiri antebelice şi interbelice au plecat în neant, lăsând loc clădirilor foarte înalte de sticlă şi oţel. Acum, la şapte ani de la dispariţia Halei Matache, este clar pentru toată lumea că nici structura metalică, nici o replică de dimensiuni mai mici, nici măcar o placă care să amintească de ea nu vor apărea vreodată în acest loc. Peisajul este unul al contrastelor. Pe fostul amplasament al halei este o parcare improvizată, o suprafaţă improprie, în care pământul, gunoaiele şi bălţile fac legea. Pe aşa-zisa parcare, şoferii îşi lasă maşinile la întâmplare. Asta pentru că, 500 de metri mai spre Piaţa Victoriei, ora de parcare variază între 10 şi 15 lei. Aşa că şoferii fac economie şi preferă să închidă ochii pentru a nu vedea mizeria şi degradarea.
Doar Piaţa Matache, îmbrăcată în PVC şi termopan, şi un produs de carmangerie duc mai departe numele celebrului măcelar şi a locului de unde a pornit toată povestea. (Ciprian C.VASILESCU)