Un loc de cultură. Un spaţiu curat, frumos, luminos…

Impunător prin statură, dar şi prin tradiţie, Colegiul Naţional I.L. Caragiale se înfăţişează azi ca un veritabil spaţiu destinat educaţiei şi culturii. Situat pe Calea Dorobanţi, la numărul 163, liceul atrage ca un magnet, de la an la an, generaţii de elevi.

Am stat de vorbă cu Mihail Silvan Pop, elev în clasa a XI-a, preşedintele Consiliului Elevilor: În primul rând, Colegiul Naţional I.L. Caragiale este unul dintre puţinele licee din Bucureşti şi din ţară care se implică foarte activ în activităţi extraşcolare. De exemplu, prin proiectul Union, ne propunem să înviem atmosfera din trecut, din vremea marelui Caragiale. Elevii se îmbracă în haine de epocă şi joacă în scenete, participă la parade şi cântări. Apoi alte activităţi non-formale, care îmi sunt foarte dragi, Halloween şi Târgul de Crăciun. Revenind la şcoala clasică, elevii liceului Caragiale se descurcă foarte bine la bacalaureat. Suntem în permanent avans faţă de alţi liceeni. Ştim în primul rând să folosim tehnologia în avantajul nostru. Nu pierdem timpul cu jocuri şi cu reţelele sociale. Folosim calculatorul în procesul de învăţare. Consider că tehnologia este cea mai importantă armă cu care noi, liceenii, putem lupta. Prin informaţie deţinem puterea. Sunt membru al consiliului elevilor de trei ani, iar din septembrie am devenit preşedintele acestuia. Fac parte şi din Forumul Elevilor Bucureşteni, un proiect al Asociaţiei Centrul Municipal de Dialog Bucureşti (ACMDB) ce urmăreşte educarea tinerilor liceeni în legătură cu necesitatea, importanţa şi responsabilitatea dreptului de vot, cât şi cu principiile fundamentale ale democraţiei reprezentative. Eu mă aflu, momentan, pe funcţia de primar general al forumului. Practic, în urma unor discuţii cu voluntarii noştri, tinerii au posibilitatea practică de a organiza o campanie electorală, de a fi candidaţi şi, cel mai important, de a-şi vota reprezentanţii. Acest forum este format de reprezentanţii votaţi şi se ocupă cu promovarea şi realizarea diverselor proiecte alături de ACMDB şi de partenerii acesteia. Eu sunt undeva la mijloc între liceeni şi profesori. La Caragiale comunicarea este esenţială. Ca membru al Consiliului Elevilor Bucureşteni am reuşit să aduc în atenţia elevilor, încă de acum trei ani, de când am intrat în clasa a IX-a, ideea realizării unui Cabinet de activităţi non-formale şi de orientare în carieră. Ca preşedinte, cred că am şanse mai mari să duc proiectul la bun sfârşit şi cred că există şi locul care poate găzdui acest birou, respectiv, la etajul patru al Colegiului Naţional I.L. Caragiale.

Reporter: La reverul hainei porţi o insignă cu steagul României. Are legătură cu Ziua Naţională a României, care tocmai a fost sărbătorită, sau este o insignă pe care o porţi mereu?
Mihail Silvan POP: Nu vreau să vorbesc despre politică, dar după 30 de ani de la evenimentele din ’89 eu cred în democraţie şi în valorile ei. Cred că România merită mai mult!

Profesor Andreia BODEA, director Colegiul Naţional I.L. Caragiale: În decembrie 1880 se emite un ordin de înfiinţare a Şcolii Normale Superioare din Bucureşti, cu sediul în Calea Rahovei nr.46. Apoi, la 1 octombrie 1891, Alexandru Odobescu devine director al Şcolii Normale Superioare. Va depune eforturi oficiale în sensul organizării unei Şcoli de Aplicaţie a Şcolii Normale Superioare, destinată pregătirii practice a viitorilor învăţători şi profesori. Pe 9 noiembrie 1895 se deschid cursurile Şcolii de Aplicaţie a Şcolii Normale Superioare (două clase liceale) în Calea Rahovei, apoi, în 1898, Şcoala Normală Superioară îşi schimbă denumirea în Seminar Pedagogic Universitar.Şcoala de Aplicaţie devine Gimnaziu de Aplicaţie pe lângă Seminarul Pedagogic Universitar. În 1920, Ion Rădulescu Pogoneanu devine director al Gimnaziului de Aplicaţie, iar, în timpul mandatului său, şcoala dobândeşte denumirea de Liceul de băieţi Titu Maiorescu.

În 1921 se cumpără terenul din Prelungirea Dorobanţilor nr.163 (viitoarea Calea Dorobanţilor nr.163) în scopul construirii unui local adecvat pentru Seminarul Pedagogic Universitar şi al său Gimnaziu de aplicaţie. În 10 ianuarie 1929 se finalizează subsolul şi parterul clădirii din Calea Dorobanţilor nr.163. Până să ajungem aici, au fost multe etape şi chiar o perioadă grea. A fost şi Liceu sportiv, şi Liceu industrial. A pierdut clase, a câştigat alte clase. A coborât dramatic în topul liceelor. A încercat să se ridice şi nu prea a reuşit. La un moment dat, nu ştiu de unde a apărut ideea când eram elevă că este un liceu slab. Nu a fost niciodată pe lista de priorităţi a părinţilor mei. Am intrat la liceu în 1975, la Cantemir. Despre Caragiale se vehiculau tot felul de lucruri. Nu ştiu dacă erau sau nu adevărate. În anii’70, Bălcescu, Lazăr, Mihai Viteazul erau într-un top al celor mai bune. În anii ’90 se succed nişte directori foarte buni la Caragiale. Eu am venit în 1993. Atunci era directoare doamna Veronica Focşeneanu, fata renumitului Leon Leviţchi. Doamna director a avut merite deosebite în aducerea liceului pe drumul cel bun. Eu am preluat conducerea liceului în 2010. Nu mi-am propus să devin director, dar aşa s-a întâmplat. Am avut însă o echipă de profesori deosebiţi în spate. Mă doare că până acum nu am avut ocazia să le spun lucrurilor pe nume.

În 2010 am preluat un liceu care avea opt clase pe nivel, iar media de intrare era de şase şi ceva. Bacalaureatul… dacă era promovat de 70 % dintre elevi, cred că nici atât, şi ajungem în anul de graţie 2019 ca linia să se tragă la real, la intrare în liceu, la 9,43, deci aceasta este ultima medie de intrare, şi la uman ultima medie a fost 9.00. Acum sunt zece clase pe nivel, cinci de real şi cinci de uman. Elevii de la uman, secţia bilingv-germană, au şansa extraordinară să facă jumătate din orele de germană cu profesori nativi. La sfârşitul clasei a XII-a, această înaltă diplomă germană, DZ, adică Deutsches Zentrum, le deschide elevilor, pentru Germania, nişte perspective extraordinare. Aici este sediul pentru tot ce înseamnă Europa de Sud-Est a acestui DZ. Aşadar, concurenţa este foarte mare pentru clasele bilingve de germană. La bacalaureat promovează toţi elevii. Avem olimpici naţionali la limba română, germană, latină, istorie, geografie, economie. Şcoala a primit de cinci ori titulatura de Şcoală europeană. Avem proiecte europene, elevii noştri pleacă în străinătate, locuiesc la familii şi străinii vin la noi, tot în familii. Sunt proiecte europene care le oferă nişte şanse deosebite. Am reuşit să facem din numele acestui liceu o carte de vizită. Există chiar o tradiţie ca absolvenţii să îşi aducă şi copiii aici, şi tot aşa…

Şcoala arată azi ca un loc de cultură. Un spaţiu curat, frumos, luminos. Cu laboratoare specializate. Nici măcar Liceul de Informatică Tudor Vianu nu are şase laboratoare de Informatică. Programul este doar dimineaţa. Avem şi gimnaziu. Câte o clasă pe nivel unde se intră cu un examen de admitere greu. Ca dotări, este unul dintre cele mai mari colegii din ţară. Avem o sală de sport uriaşă, curte şi o sală de sport în interior. 6 laboratoare de Informatică, aşa cum vă spuneam mai devreme, două cabinete de Română, patru de Fizică, trei de Chimie, de Engleză, Franceză, de Geografie, iar cel de Istorie se reabilitează acum. Liceul arăta rău în anii ’90. Trebuie să vă spun că m-au ajutat şi diverşii primari care s-au succedat. Au investit mult în această şcoală, fără să îşi impună o poziţie politică.

La Caragiale avem şi multe activităţi extraşcolare. Celebrul Union are loc în cadrul Săptămânii altfel, în curtea şcolii. Se recreează atmosfera grădinii Union din timpul lui Caragiale. Elevii vin îmbrăcaţi în costume de epocă. Există şi o scenografie deosebită, dar şi o coregrafie care se derulează pe muzica din perioada respectivă. O altă activitate importantă pentru noi este marcarea Zilei Naţionale a României. Toată lumea vine, indiferent că este duminică, cum s-a întâmplat în acest an. Toţi suntem îmbrăcaţi în port tradiţional. Costumele populare sunt vechi şi deosebite. Folclorul sau muzica adevărată de petrecere este o componentă esenţială, care pune în valoare această expoziţie de costume foarte frumoase şi preţioase. Elevii vin din convingere şi sunt mândri că aparţin Colegiului Naţional I.L. Caragiale. Am făcut cât am putut, în aşa fel încât aceste lucruri să se asocieze cu numele marelui scriitor Ion Luca Caragiale. Chiar şi prin trupa de teatru pe care o avem. Am câştigat multe concursuri, unde ne batem cu liceele Şincai şi cu Lazăr. Şi trupele lor de teatru sunt foarte bune. Avem două secţiuni ale trupei de teatru, una în engleză, inspirată de Shakespeare, şi una în română, cu repertoriul din Caragiale. (Ciprian C. VASILESCU)