Masca, expresia tranziţiei

Anul care vine va fi unul bun! Fiindcă anul se va înnoi, imediat după Crăciun. Atunci, când noi românii l-am omorât pe Cel mai iubit fiu al poporului! Poporul, de atunci nu mai ţine scorul…şi tot trece la o nouă formă de guvernare. Mai puţină muncă, mai multă relaxare! Bani şi tăieri şi hibernare. Vacanţe, lux, creanţe, bănci, faliment şi din când în când câte un reviriment. Apoi iar criză, ca şi anul ce bate la uşă şi care aduce o mare surpriză. La mijloc sunt sărbătorile de iarnă, aşa că o las pe doamna cea albă să se prelingă prin lucarnă. Ce poate ea să îmi aducă nou? Să zicem că o mască şi nu una de bou! Am tot văzut de trei decenii încoace, măşti cusute de meşteri, ce au rupt multe ace…
Am observat coarne împlântate în blană, măşti de ţărani fără bani şi spoieli de mare cucoană. M-a sensibilizat masca omeniei şi m-a făcut să vărs cea a prostiei. Nici masca de urs nu mai e ce a fost, nici ursarii nu mai au pe străzi niciun rost. Regele pădurii, fără habitat. Blana de urs…articol uitat. Portul românesc atât de frumos cândva, acum preschimbat. Ia se face în China! Oare a cui să fie vina? Vina de a fi român…cum spunea un frumos nebun. Azi plasticul este la putere. Vrei bani, zice Uniunea, reciclează şi o să fie miere! Aşa se face, că masca ce nu îmi dă pace, e masca tranziţiei tot din China ca model, ca inspiraţie…
Cu fruntea plină de preţuri, cu ochii în ceţuri. Guler mare şi verde ca vara…Se vede treaba că s-a cam golit cămara. În gulerul ăsta cu ochiuri din plasă, înfipte furculiţe şi cuţite de masă. Tacâmuri de plastic, la vremuri mizere…acoperă-ţi faţa şi nu mai cere! Pomeţii sunt paste nefierte, iar nasul un linguroi. Pentru noi, toţi românii, masca e un strigoi…(Ciprian C. VASILESCU)