Puţini îşi mai amintesc că, iniţial, ceea ce astăzi numim Unirea Shopping Center a purtat numele de Magazinul Universal Central şi a fost primul centru comercial care poate fi asociat, fără a exagera, ideii de mall, nu numai prin suprafaţa generoasă, dar şi prin varietatea magazinelor şi a zonelor de divertisment şi alimentaţie publică prezente între zidurile sale. Proiectul a fost parte a unei ample acţiuni de schimbare la faţă a comerţului din ţările socialiste, la începutul anilor ’70. În toate capitalele din Est au apărut centre comerciale uriaşe, toate purtând acelaşi nume: Central sau Centrum.
Tinerii de astăzi descoperă în fotografiile de epocă lucruri pe care doar le-au auzit de la cei care au trăit acele vremuri. şi par foarte interesaţi, deşi am fi înclinaţi să credem că îi preocupă mai mult viitorul. Privit obiectiv, Bucureştiul de altădată pare la fel de primitor, cosmopolit şi fascinant ca oraşul din zilele noastre.
Inaugurat în primăvara anului 1976, marele magazin era structurat pe cinci etaje, cu subsol şi parter, oferind bucureştenilor tot ceea ce aveau nevoie. La subsol funcţiona un „supermarket” cu o suprafaţă de 1.000 mp, unde găseai produse alimentare. Tot aici era şi un fast-food, unde te puteai delecta cu gustări şi răcoritoare. Cine nu-şi aminteşte faimoşii „cromwurşti” (da, cu „o”, nu cu „e”), clătitele fierbinţi sau sandwich-urile calde? La parter era un spaţiu dedicat articolelor de mercerie, cosmetice şi marochinărie, precum şi porţelanuri. Etajul I era amenajat cu articole vestimentare pentru femei şi copii, iar etajul II era dedicat bărbaţilor. La etajul III se găseau articole de menaj, iar de la IV puteai cumpăra electronice şi electrocasnice. La V era un restaurant cu pereţi din sticlă. La etajul VI era o cofetărie.
Cu doar câteva zile înaintea inaugurării, când magazinul era deja branduit cu o enormă reclamă luminoasă, iar depozitele acestuia gemeau de hârtia de ambalaj şi pungile imprimate cu logo-ul Central, unui mărunt funcţionar îi vine ideea de a folosi acronimul M.U.C. (Magazinul Universal Central). Evident, acesta a produs tulburare, iar „de sus” s-a ordonat schimbarea imediată a numelui în Unirea. Iată cum, încă o dată, avem dovada că micile detalii, care par insignifiante, pot răsturna „carul mare”.
Ce rămâne însă este farmecul incontestabil al acestui loc din inima Bucureştilor, şi atunci, şi acum, o pată de culoare, bun gust şi veselie, într-o lume care se încăpăţânează să rămână cenuşie.(Dragoş CIOCĂZAN)