Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Buzău

Liceul meu centenar

La 8 septembrie 1919 apare Decretul – lege nr. 3864, prin care se hotărăşte: „Să se înfiinţeze cu începere de la 1 septembrie 1919 câte o şcoală secundară de fete în oraşele T. Severin, Piteşti, Buzău, Brăila, Focşani şi Constanţa”. 14 septembrie: prin circulara nr. 112985, Ministerul condiţionează înfiinţarea şcolilor respective de valoarea contribuţiilor materiale locale (clădire, instalaţii, mobilier). La 12 noiembrie încep cursurile cu o singură clasă (a I-a), având 63 eleve, într-o sală din localul fostei şcoli primare israelite, de pe strada Dobrogei nr.29, azi denumită Alexandru Marghiloman. Şcoala funcţionează în mai multe alte clădiri. La 10 decembrie 1925 are loc solemnitatea depunerii actului de fundaţie la temelia construcţiei din strada Independenţei nr. 22, în prezenţa ministrului Instrucţiunii publice de atunci, dr. C. Angelescu. Autorul proiectului este arhitectul Paxino. Clădirea – acum în renovare – a fost dată în folosinţă în 1931.

Şcoala secundară de fete a cunoscut o dezvoltare continuă, situându-se în lista liceelor de prestigiu ale României. Rând pe rând, a fost numită: Liceul Dr .C Angelescu, Liceul teoretic Mihai Eminescu, azi fiinţând sub denumirea Colegiul Naţional Mihai Eminescu.

Cunoscut în primul rând ca liceu cu profil filologie-istorie, cei mai mulţi absolvenţi s-au afirmat în domenii ca profesorat, jurnalism, justiţie, regie, teatru, actorie, sunt recunoscuţi scriitori, poeţi, cercetători, diplomaţi, magistraţi, avocaţi, notari, dar şi medici, ingineri, cercetători, practicând atât în ţară, cât şi peste hotarele ei.

100 de ani de şcoală Eminescu pentru oraş şi ţară înseamnă enorm, dacă însumezi truda atâtor mii de absolvenţi, a sutelor de dascăli, a olimpicilor, premianţilor, performerilor şi nu numai, a elevilor care pur şi simplu au trecut prin această şcoală de elită. Viaţa şcolii e pur şi simplu multiplicată!

Semnele Centenarului s-au manifestat încă de la începutul anului 2019. Colectivul de conducere şi organizare a invitat Corul Madrigal, pe violonistul Alexandru Tomescu, Opera comică din Bucureşti, pe Felicia Filip, corurile de copii Cantus mundi, criticul Alex. Ştefănescu ş.a.– ocazii mult gustate de concitadini.

Acum, în noiembrie, ca un corolar, ca în poveştile româneşti, sărbătorirea Centenarului Colegiului Naţional Mihai Eminescu a durat trei zile.

Prima zi, 11 noiembrie, a fost dedicată omagierii directorilor şi directorilor adjuncţi de peste timp, a profesorilor pensionari. A fost o întâlnire de o emoţie aparte. Figuri marcante ale învăţământului buzoian s-au reunit pe scenă, aducând cu ele aerul unei tinereţi ce ne aparţine tuturor. Cu mers uşor, cu tâmple încărunţite, cu zâmbet cald, ne-au demonstrat cât ne iubesc, cât de mult au ţinut la şcoală şi la prestigiul ei, cât au muncit în condiţii extrem de grele, ridicând acest liceu şi urcându-l în rândul şcolilor elitiste ale României. Pe scenă s-au urcat directorii: Petra Clonţ, Paula Fătulescu, Paula Popa, Maria Voicu, Ionel Voicu, Viorel Ontelus, Iuliana Dobru, Camelia Voicu, Georgeta Chiriţă, Daniel Dudaş, Daniela Mihaela Albu şi mulţi alţii. Din cuvântul acestora, am aflat cum s-au legat de şcoală, cât de mult au iubit-o, cât de mult au ţinut la elevii lor, cum meritele nu le aparţin lor, ci echipelor pe care le-au condus. Aceeaşi atitudine fermă, acelaşi cuvânt autoritar, dar şi de data aceasta am regăsit în chipurile dascălilor iubirea şi bunătatea pe care le-au nutrit faţă de noi. Emoţionant, până la lacrimi! Apoi au urcat profesorii pensionari. Mai împuţinaţi la trup, cu mers şovăielnic, emotivi, dar atât de implicaţi, veseli şi bucuroşi că ne revăd.

Şcoala le-a dăruit flori, ei au adus flori şcolii! S-a făcut un schimb de emoţii, trăiri intense, s-a plâns, s-a râs, ne-am bucurat cu toţii, unii de alţii, că ne mai vedem, că am putut răspunde la chemarea clopoţelului, că am putut cânta Imnul liceului, că ne strângem mâinile sau într-o îmbrăţişare caldă.

E greu de reprodus intensitatea trăirilor, dar trebuie remarcat că între vechea gardă şi cea nouă este o punte indestructibilă, cei plecaţi dăruind din experienţa lor celor care le continuă cariera. Sunt mulţi cei ce ţin la continuitate, cei care preţuiesc şi respectă calitatea învăţământului din această şcoală.

Tot luni, 11 noiembrie, s-a relansat MONOGRAFIA LICEULUI de prof. Relu Stoica. E un volum impresionant, gros, de mărimea unui bloc mare de desen. Autorul a relatat modul în care a cuprins eforturile tuturor, inclusiv ale personalului auxiliar, nominalizând o familie care timp de 40 de ani a slujit şcoala: familia prof Spânu.

Reîntâlnire cu performanţa din ultimii 100 de ani

Ziua de marţi, 12 noiembrie, a prilejuit marii familii care poartă ecusonul Colegiului Naţional Mihai Eminescu din Buzău reîntâlnirea cu performanţa colegiului din ultimii 100 de ani.

Generaţii coborâte din anii ‘50 s-au întâlnit cu elevii actuali, ca într-o mare familie, într-o sală mare, încăpătoare, pe o scenă devenită, la rândul ei, neîncăpătoare.

Copiii de aur ai şcolii au urcat şi au spus profesorilor prezenţi până unde au dus performanţa în lume… Absolvenţi ai marilor universităţi din România, ai universităţilor Cambridge, Oxford, Sorbonne, ajunşi azi medici, diplomaţi, jurişti, cadre didactice la toate nivelurile, scriitori, jurnalişti de presă scrisă, radio, televiziune, politicieni, ingineri, cercetători, reprezentanţi ai acestei ţări în absolut toate domeniile, au mulţumit dascălilor şcolii, şansei de a beneficia de o educaţie excepţională. Un moment UNIC, în care PROFESORI de acum 50 de ani şi-au îmbrăţişat elevii, iar elevi de acum 60 de ani şi-au pomenit dascălii.

Cartea celor 100 de poveşti

Profesor Mihaela Nicolae a format un grup, Cartea celor 100 de poveşti, unde ne-am strâns toţi, indiferent din ce generaţie venim. S-au adunat amintiri, fotografii, drame, bucurii, şotii, imaginaţie, am pus cap la cap ani de viaţă şi a ieşit o carte MI-NU-NA-TĂ, frumoasă, uşor de parcurs, cu mici schiţe tare nostime. Cartea este impecabilă, mare cât un bloc de desen, perfect tehnoredactată, o carte în care s-au reconstituit decenii de viaţă şcolară, din comunism până în zilele noastre. Remarcabilă realizare, coordonată exemplar de profesor Mihaela Nicolae, carte ce poartă marca MIHAI EMINESCU!

FELICITĂRI tuturor celor care l-au ales pe EMINESCU mentor, spirit, formator!
LA MULŢI ANI, ŞCOALĂ DE TRADIŢIE! LA TRECUTU-ŢI MARE, MARE VIITOR!
LA MULŢI ANI, DOMNILOR PROFESORI!
LA MULŢI ANI, ABSOLVENŢI DIN TOATE TIMPURILE!
DRUM BUN, COPII, ELEVI DE AZI AI ŞCOLII! (Avocat Roxana-Mihaela CONSTANTINESCU, absolvent 1979. Foto: Mihaela Nicolae, Vivi Sandu Baiu, Ramona Muller, Nicoleta Micu)