Dezarmaţi prin propria voinţă

Acum când scriu, primele rezultate oficiale parţiale prezentate de Autoritatea Electorală Permanentă arată că, în primul tur al alegerilor prezidenţiale, Klaus Iohannis a obţinut 36,91% (3.162.105 voturi), iar Viorica Dăncilă 23.45% (2.009.145 voturi), Dan Barna a obţinut 14,19% (1.215.765 voturi), Mircea Diaconu – 9,17% (785.557 voturi), Theodor Paleologu – 5,69% (487.785 voturi), iar Kelemen Hunor – 4,3%. La vot s-au prezentat 8.704.144 alegători, respectiv, 47,77% din numărul total de alegători de pe liste. Unii dintre alegători se bucură. Alţii sunt trişti.

Dar cred că cea mai mare tristeţe izvorăşte din faptul că mai mult de jumătate dintre persoanele cu drept de vot înscrise pe liste este indiferentă. Este „jumătatea mai mare” compusă din oameni cărora nu le pasă! Din ignoranţă, din comoditate, din superficialitate… Şi atunci?! De ce să ne supărăm că rezultatele sunt aşa cum sunt? Contează doar ştampila pusă pe buletinul de vot. De fapt, nu sunt sigură că am înţeles democraţia, nu sunt sigură că noi, românii, am înţeles că votul este singura armă legală şi letală! Şi pentru candidaţi, dar şi pentru alegători. Pentru că, în mod normal, dacă nu votezi, nu îţi „pierzi” timpul o dată la patru/cinci ani pentru a folosi arma ta, nu mai ai dreptul să te lamentezi, să înjuri, să te jeleşti. Dacă ieşi la vot, ţi-ai câştigat toate drepturile, chiar dacă nu preferatul tău a învins. Dar ai arătat că îţi pasă, că eşti activ, că vrei, că ai o idee despre cum ar trebui să fie mai bine pentru tine, pentru ţară. Însă, la noi, dacă-i vremea frumoasă ieşim la iarbă verde, dacă-i urât, stăm în casă. Să hotărască ceilalţi! Şi când nu ne convine,,, n-am avut noroc.

Însă, ce-i drept nu-i păcat! Prea puţini spre deloc candidaţi ne îmbie la vot prin programe, prin idei, prin dialog. Cam prea puţini ne iau în serios, considerând că propriii partizani le sunt suficienţi, contând, din păcate, doar pe nemulţumirea noastră care conduce la alternanţa la putere. „Să încercăm” şi cu acesta/aceasta, dar nu cu convingere şi argumente, ci cu un soi de lehamite.

Veţi spune poate că nu numai la noi se întâmplă. E adevărat, dar ei sunt la un nivel de viaţă la care noi acum doar tânjim. „Vrem o viaţă ca afară” – se spune.

Trăim noi o viaţă prosperă, suntem mulţumiţi de sistemul de educaţie, de sistemul de sănătate, de justiţie, de infrastructură, de administraţia publică, de protecţie şi pază, de… ?! Nu. Şi-atunci, nu trebuie să ne implicăm, să hotărâm noi înşine pentru noi înşine?

Prea mulţi suntem corigenţi la materia Democraţie. Este o materie care se învaţă din manuale, dar/şi mai ales de la profesori, nu neapărat cei de la catedră.

În privinţa alegerilor prezidenţiale, lucrurile pot să fie clare dacă vom ieşi cât mai mulţi la vot şi-l vom obliga pe câştigător să fie Preşedintele tuturor românilor, să ne reînveţe mândria de a fi români şi să respecte şi să aplice activ Constituţia şi toate celelalte legi. (Mioara Vergu-Iordache)