Locul Dunării nu poate fi curăţat cu toate apele Dunării!

De cel puţin trei ani, dacă nu mai bine, fostul Hotel Dunărea de lângă Gara de Nord aşteaptă să se transforme într-un bloc cu apartamente premium. De transformat se transformă, încet, dar sigur, într-o ruină-pericol public. Deşi clădirea a fost declarată monument istoric, era pe cale să obţină avize pentru a fi readusă la viaţă printr-un proiect rezidenţial Dunărea Boutique cu 37 de apartamente. Chiar şi această nouă destinaţie ar fi ceva, comparativ cu starea ei actuală, chiar dacă ar fi declasată de pe lista monumentelor istorice şi restaurată, dar nici acest lucru nu pare să meargă pe drumul cel bun. Construită în perioada interbelică, între anii 1935 şi 1940, aceasta a fost grav afectată de cutremurul din 1977. Părăsită a fost însă mult mai târziu, la începutul anilor ’90. Îmi amintesc anii copilăriei, când la parterul Hotelului Dunărea funcţiona magazinul Sora, din care părinţii mei şi ai altor copii îşi cumpărau haine de calitate în perioada comunistă. Stăteam la geamul blocului bunicii mele din Piaţa Gării şi priveam ore întregi vânzoleala din faţa hotelului şi a vitrinelor magazinului Sora, în care se etalau haine elegante. Îmi imaginam că priveliştea aceea o să dureze veşnic. Nu a fost aşa! Acum aproape opt decenii, Hotelul Dunărea era ideal pentru călătorii obosiţi, ajunşi în Capitală cu treburi. Chiar dacă se grăbeau să îşi rezolve problemele, tot trăgeau aici preţ de o noapte. Astăzi, când ieşi din Gara de Nord dai cu ochii de o clădire ce se sprijină parcă de cer, spre groaza trecătorilor, conştienţi de pericolul care îi pândeşte, dar care totuşi se încumetă să treacă pe sub veritabila ruină. Mult timp, pe faţada clădirii a fost montată o plasă uriaşă, cu scopul de a securiza pe cât posibil locul şi de a camufla clădirea. Acum nu mai este nimic. Nimic care să amintească de zilele de glorie ale hotelului sau de cele ale magazinului Sora. Este adevărat că au fost mai multe tentative de revitalizare a clădirii. Clădirea a fost retrocedată în anul 2008. În anul 2012, proprietarul, omul de afaceri israelian Avi Zamir, a încercat să o scoată la vânzare pentru 2,4 milioane de euro, însă fără succes. El a decis, ulterior, să investească, prin transformarea ei într-un bloc de apartamente premium. Cea mai recentă iniţiativă a fost a firmei Real Sol, condusă de Shimon Galon, un veteran al pieţei imobiliare din ţara noastră. Shimon Galon anunţa în 2016 că lucrările urmează să înceapă în cel mai scurt timp, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Reprezentanţii firmei Real Sol declarau la momentul acela că mai durează foarte puţin până la „obţinerea tuturor aprobărilor, dat fiind statutul special al clădirii”. Iată, s-au împlinit trei ani de atunci, chiar trei ani şi jumătate, şi lucrările de reabilitare a clădirii nici măcar nu au demarat. În martie 2016 se estima că în 12 luni, de la momentul începerii lucrărilor, Hotel Dunărea se va transforma în Dunărea Boutique, o clădire cu 37 de apartamente cochete. Investitorul a mers atât de departe cu imaginaţia, încât, pe site-ul Real Sol, o fotografie cu viitorul Dunărea Boutique, de după reabilitare, îţi bulversează simţurile. Toate promisiunile s-au dus pe apa Sâmbetei. Este adevărat, costul investiţiei de la Hotel Dunărea , fără preţul terenului, se ridica la aproape trei milioane de euro. Ca multe alte proiecte imobiliare din România ultimelor trei decenii, şi Hotel Dunărea s-a oprit. Recenta hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, care stabileşte o amendă de până la 5000 de lei pentru proprietarii care îşi lasă imobilele în părăsire, este un pas înainte spre rezolvarea problemei. Dar o asemenea sancţiune este mult prea mică pentru dezvoltatorii imobiliari. O soluţie ar fi, poate, promovarea unei modificări legislative prin care maximul amenzii să poată fi stabilit în funcţie de valoarea de piaţă a imobilului, să zicem 0,5% din aceasta. În cazul Hotelului Dunărea, dacă proprietarul a apreciat că fostul hotel merită un preţ de 2,7 milioane de euro, amenda ar putea fi de 13,5 mii de euro. Riscul unei astfel de sancţiuni ar putea pune în mişcare orice proprietar, dându-i impulsul necesar pentru a găsi soluţii de a-şi consolida şi renova clădirea. Este dureros pentru bucureşteni, dar şi pentru ceilalţi români, să aibă parte în fiecare zi de un oraş mutilat, cu acceptul tacit al autorităţilor. Vorbim de o hartă extinsă a ruinelor şi a nepăsării. Zona Gării de Nord a fost masacrată integral. Aproape nimic nu mai aminteşte de înfloritoarea viaţă din interbelic. Cinci cinematografe dispărute. Unul singur, cinematograful Dacia, încă mai are ziduri şi ceva din acoperiş, dar şi acesta este un pericol public. Hala Matache, un simbol al Bucureştilor de altădată, dărâmată noaptea ca hoţii, deşi câştigase un proiect de reabilitare. Străzile şi străduţele au fost ciuntite ca să facă loc diametralei Nord-Sud, diametrală care s-a oprit aproape de gardul Palatului Parlamentului, deşi iniţial ar fi trebuit să treacă prin curtea acestuia. În contra-partidă, pe strada Buzeşti nu au fost cruţate cele 14 monumente istorice, pentru extinderea arterei şi fluidizarea traficului. Aşa că mă întreb ce şanse mai poate avea fostul Hotel Dunărea să revină la viaţă, într-o formă sau alta. Nu sunt pesimist, ci doar un bun observator! Iar observaţia mea este că această clădire se va prăbuşi mai devreme sau mai târziu. Cu sau fără victime colaterale. Atunci, locul va fi eliberat şi se va putea construi orice. Numai că un astfel de loc nu va putea fi curăţat cu toate apele… Dunării! (Ciprian C. VASILESCU)