Poate veţi spune că, individual, suntem prea mici, că nu avem ce face noi în lumea asta mare. Probabil, nu la nivel global şi nu individual putem face ceva concret, dar putem gândi şi putem face mult în noi, pentru noi şi-n apropierea noastră. Marea tulburare din această toamnă românească nu este ruptă de realitatea mondială. În lume se întâmplă diverse fapte, vorbe. Conflictul este la ordinea zilei, fie că e vorba de războaie, confruntări rasiale, ideologice, fie că vorbim de sărăcie materială, intelectuală şi spirituală, fie că e vorba de „revolta” naturii, la originea căreia ne aflăm în cele mai multe cazuri. Cum am ajuns aici? Nu ştiu să răspund simplu.
Cert este că nu putem rămâne indiferenţi în faţa unor informaţii care arată că vremurile pe care le consideram apuse îşi iţesc faţa hidoasă, nu cu discreţie, nu cu teamă, ci cu îndrăzneala unor societăţi democratice, a unor oameni născuţi în „lumea liberă”.
Numai săptămâna trecută, două ŞTIRI ar fi trebuit să ne „sensibilizeze” măcar, să ne pună pe gânduri! Aflăm, din relatarea Mediafax: „Consiliul Municipal al oraşului german Dresda a adoptat vineri o rezoluţie prin care decretează „stare de urgenţă” antinazistă, în contextul unei serii de incidente de extremă-dreapta.” Apoi „O treime dintre oamenii din generaţia „milenium” Generaţia Y (Millennials – persoane născute în perioada 1981-1996) ar vota în 2020 cu candidaţi de extremă stângă, arată un sondaj YouGov realizat la cererea Victims of Communism Memorial Foundation, un ONG cu sediul în Washington. Mai mult de o treime dintre aceştia (36 la sută) declară că susţin comunismul, o cifră în creştere faţă de 2018, când 28 la sută din repondenţi dădeau acest răspuns. Şi mai interesant este că 22 la sută din tinerii generaţiei „milenium” sunt de părere că societatea ar fi mai bună dacă ar dispărea „ideea proprietăţii private”.
Ce se întâmplă, care este situaţia în România, dincolo de un guvern sau altul, de un partid sau altul, de un candidat sau altul? Noi, românii, cum gândim, cum acţionăm, cum ţinem drumul drept? Cine şi cum ne învaţă? Cum, pe ce bază ne alegem viitorul? Ieşim (când, cum?) din bula amuzantelor/triste acte de luptă pentru putere? Noi ce program avem? Stăm pe loc? Mergem spre (neo)dreapta sau spre (neo)stânga? Ce fac aliaţii noştri? Ce ştim despre mişcările cancelariilor marilor puteri? Ce ne dorim? Ce ne foloseşte? Cum suntem educaţi şi cum ne educăm să facem faţă extremelor? Cum gândesc Millennials români? Dar Generaţia X, care cuprinde în ea „decreţeii”?
…Şi dacă acum şi aici am putea fi (oarecum) liniştiţi, putem lua în calcul „Efectul Fluture”? Fluturele a mişcat / mişcă din aripi. Aşteptăm uraganul sau ne pregătim să diminuăm efectele?! (Mioara Vergu-Iordache)