Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia!

Cât de adevărate sunt proverbele! Dacă în luptă dreaptă ştiu că nu pot câştiga, chibiţii atacă prin învăluire, aruncă vorbe fără acoperire. Degeaba încerci să le arăţi realitatea. Ei ştiu că ştiu. Nu contează câte persoane sunt afectate de „glumele” lor. De obicei, există un „solist”, căruia i se ataşează nu un cor, ci o haită. Dubla măsură este la baza judecăţii lor. Dacă interesul le dictează să te ia în colimator, îţi atribuie toate relele din lume, trecute, prezente şi viitoare. Argumente? Impresia, hiperbolizarea unor neajunsuri, uitând că, rămânând în lumea proverbelor, „pădure fără uscături nu există”, „tot omul e supus greşelii” şi „numai cine nu munceşte nu greşeşte”. Sigur, cel mai potrivit este proverbul cu paiul din ochiul altuia şi bârna din ochiul propriu.

Foarte rar am întâlnit oameni valoroşi care să arunce cu scârnă în curtea altuia! Semidocţii, sfertodocţii, analfabeţii, în schimb, nu ştiu ce să mai facă pentru a se remarca! Ei cred că doar călcând pe „cadavre” se pot înălţa, că dacă vor spune despre alţii că nu sunt buni, automat, ei vor deveni mai buni! Greu, foarte greu să le schimbi concepţiile. Şi mai trist este că au putere de seducţie. Aţi văzut ce succes au la noi, şi aiurea, ştirile rele, false, bârfele, amănuntele sordide despre orice existenţă!

În fiecare an, prin august-septembrie, în toiul admiterii la facultate, câte unul se trezeşte să arunce, ca din greşeală, nişte aprecieri negative la adresa Universităţii Spiru Haret. Dacă-l întrebi ce ştie despre această unitate de învăţământ, îţi răspunde, invariabil, că ştie el cum e. Insişti degeaba! Nu scoţi mai mult. „Strategia” a împlinit un deceniu.

Între timp, majoritatea absolvenţilor haretişti ocupă cu cinste şi competenţă locuri onorabile în societatea românească, în: informatică, medicină veterinară, sport şi kinetoterapie, mass-media, învăţământ, administraţie, justiţie, marketing, management, contabilitate, muzică, teatru etc. Unii dintre ei – cu morală… mai slăbuţă! – se feresc să mai spună că au învăţat la Universitatea Spiru Haret. Uită ce condiţii au avut, ce cadre didactice, ce dotări… Poate că s-au săturat şi ei de a explica, încerc eu o scuză cam subţire!

Nimeni nu spune că totul este perfect la Universitatea Spiru Haret. Dar totul este legal, perfectibil, prin competenţă, muncă, investiţii, adecvare la piaţa muncii.

În procesul instructiv-educativ există însă două „personaje” importante: învăţăcelul şi învăţătorul. Niciunul nu-şi poate dovedi excelenţa, competenţa profesională şi umană fără celălalt. De aceea acum, la început de an universitar, studenţii şi cadrele didactice alcătuiesc echipele care vor obţine succesul.

Este uşor să demolezi, mai greu este să construieşti. (Mioara Vergu-Iordache)