Viaţa la bloc văzută de un netot

Îmi scuipă în cap seminţe. De aici deduc că deasupra mea locuiesc mai multe fiinţe! Unele mari, cu multe trebuinţe şi unele mici, în aceleaşi locuinţe. „La bloc” sună ca o sentinţă pentru cel care se consideră fiinţă vie, dar asta e o prostie! Născut liber, fiinţă vie! Tocmai că nu eşti iasomie! Produci mirosuri grele şi gunoi, mai mult decât noi! Şi ghena ai înfundat, cu salteaua de la pat. Administratorul nu va depista dacă este sau nu salteaua ta! Va pune, însă, un anunţ şi va înjura, în timp ce plozii tăi se vor juca pe sub geamul meu! Care e şi al tău, dar tu stai relaxat pe salteaua nouă în pat, fiindcă nu eşti la parter eşti la primul cat. Şi nu te doare, când ăla mic sare în picioare, pe alte haimanale!
E devreme şi au chef de război şi tu eşti surd la acest tărăboi. Nu îţi pasă că ai alte nevoi! Profiţi că e casa liniştită ca să mănânci brânză cu pită. Apoi scuturi faţa de masă în capul meu, ce dracu’, eşti un semi-zeu! Poţi face orice, când eşti lăsat să umbli dezbrăcat la tine în palat. Acum ţi-a venit chef de o baie. Deschizi la maximum robinetul de unde curg şiroaie. Curge pe tavanul meu, tu, tot semi-zeu! Îţi sun la uşă, te lasă rece, insist şi sun, de se aude la 10. Îţi pui un halat şi te arăţi deranjat: Stăm
la bloc, nene, asta e viaţa! O să suporţi până se termină aţa! Sau te muţi la vilă! Am văzut că ai bani de maşină! Omule, zic, asta e o prostie! Abia am bani să stau în chirie! Nici măcar proprietar! Auzi tu, vine la mine un găinar! Uşa se-nchide trântit. Cobor ameţit. Şi dezumflat, nici nu am apucat să sper că totul va fi reparat! Din boxe se aude tare o manea: Asta este ţara mea şi-o să fac ce vreau cu ea! Tap, tar-a-p, tar-a-p-ta-ta. Am gagică şi palat, iaht, avion sunt împărat! (Ciprian C. VASILESCU)