Cu vaca în stradă!

30 de ani a fost România o vacă bună de muls. De toată lumea! Nu doar de văcari sau de producătorii de lapte. Au muls-o şi străinii, şi paznicii, şi câinii lor mioritici, prieteni cu lupii, de multe ori chiar alte vaci. Este ţara paradoxurilor cuprinsă de furia laptelui, care trece de la sine. Când cazurile revoltătoare pentru toată societatea se învechesc, atunci râurile de lapte şi de miere reintră în matcă! Asta e firea românului. Se agită. Face implozie şi apoi o ia de la capăt!
Am fost într-o renumită comună montană. Şi m-a cuprins şi pe mine furia văzând cum totul se năruie în jur. Am ameţit privind la nepăsarea localnicilor sau poate resemnarea lor, în raport cu trecutul glorios. La noi ca la nimeni! Am oprit maşina şi am tras pe dreapta năucit de peisajul montan superb, cu accente urban-rurale, totuşi apocaliptic. Din alte vremuri, din alea bune, a coborât spre centru Măria Sa Vaca. M-a privit nedumerită. Maşina îi stătea în cale, iar ea voia să avanseze pe drumul ştiut. Pe strada centrală (nu pot să îi zic uliţă) spre bufetul comunal.
M-am dat într-o parte, iar vaca a trecut pe lângă mine şi gândurile mele negre s-au topit. A mirosit, apoi s-a oprit cu botul în peretele plin de găuri al bufetului şi fără să facă nazuri a început să lingă pumnul de sare pus acolo, de cu seară, de stăpânul său. Am înlemnit şi am gândit: Poate că ţara asta mai are o şansă… când şi taurii vor ieşi în stradă!

Ciprian C. VASILESCU