Căţărători de dragul artei

Un fenomen greu de înţeles pentru mine s-a născut în urmă cu câţiva ani, odată cu apariţia telefoanelor inteligente cu cameră foto. Denumit de unii selfie, adică autoportret fotografic digital, realizat în vederea distribuirii pe reţelele de socializare, treptat, manifestarea s-a extins către zona de senzaţional. Adică imagini cât mai cool, în locuri cât mai primejdioase. De dragul acestei arte morbide, au fost jertfiţi numeroşi adolescenţi şi tineri, care s-au încumetat să se fotografieze sau mai corect spus auto-fotografieze pe trenuri, poduri, blocuri, margini de prăpastie. Desigur, goana nebună după like-uri pe reţelele sociale i-a determinat pe fotografii de conjunctură să se arunce cu capul înainte, fără se evalueze riscurile. Din păcate, au sfârşit tragic, în contextul artei prost înţelese şi foarte prost pusă în scenă. Într-una din zilele trecute, hotărât să mă echipez cu nişte articole sportive şi însoţit de fiul meu, am mers la un mall pentru cumpărături. La ieşire, nu mică ne-a fost uimirea să vedem cum doi îndrăgostiţi de fotografie s-au cocoţat pe marginea mall-ui, în încercarea de a-şi face fotografii unul altuia. M-am uitat spre ei, în timp ce fiul meu repeta fără oprire: sper să nu cadă!
Analiza lui foarte rapidă a ceea ce vedea m-a făcut să înţeleg că de jos era evidentă limita dezastrului. De sus, de la înălţimea mall-ului, distraşi şi chinuiţi până peste poate de amor, cei doi se puneau în ipostaze extrem de periculoase. Ca fotograf, am observat imediat poziţia obiectivului, care plasa cu siguranţă subiectul pe un cer albastru. Şi atât! Un cer albastru, care putea deveni fundal pentru orice portret reuşit, prin schimbarea unghiului, fără niciun risc! Pentru ei însă acel cer albastru ar fi putut să fie ultima clipă pe pământ! Căţărătorilor de dragul artei le recomand cu încredere să citească orice carte despre fotografie, înainte de a se urca, arunca, înota, lega, călări, sări, legăna cu aparatul de gât în jocul cu moartea! (Ciprian C. VASILESCU)