Autovortex – Echipa de robotică a României

Ionuţ PANEA: Ne-am ambiţionat să construim un robot de la zero, nu am avut timp şi am pierdut pe mâna noastră

În spatele fiecărui succes există sute, poate mii de ore de muncă. Echipa de robotică a României, Autovortex a obţinut în 2019 trei victorii consecutive. A fost de trei ori premiată cu aur, adică a obţinut de trei ori Premiul I: în Coreea de Sud, în Hong Kong şi în Africa de Sud. Ceea ce poate nu se ştie este că rezultatele excepţionale s-au obţinut în urma eforturilor supraomeneşti ale coordonatorului echipei, domnul Ionuţ Panea. Iată ce declara domnia sa în urmă cu mai bine de 6 luni, când ne-am cunoscut: Sunt economist, nu ştiu programare, însă sigur îmi plăcea şi îmi place să meşteresc. Nu eram conştient de ce mă aştepta. M-am implicat. I-am cunoscut pe copii şi fix în două săptămâni am reuşit să punem pe picioare un robot perfect funcţional, cu care am participat la concursuri.

În tot acest răstimp, echipa Autovortex a continuat să muncească la realizarea roboţilor performanţi, dar şi să participe şi să câştige premii importante pentru România. Ideea unui club de robotică a apărut dintr-o pasiune, dar şi ca răspuns al unei necesităţi, apoi s-a dezvoltat şi a ajuns foarte populară în rândul adolescenţilor şi tinerilor. Urmând exemplul lor, s-au înfiinţat alte cluburi ale unor licee din Bucureşti şi din ţară, ai căror membri au participat la fazele locale, regionale, naţionale şi internaţionale, cu rezultate foarte bune.

Autovortex continuă să fie lider în robotica naţională, iar Ionuţ Panea a făcut un bilanţ al activităţii celor peste o sută de membri ai clubului pe care îl conduce către performanţă.

Ionuţ Panea: Autovortex a intrat în al nouălea an de activitate. 2019 a fost anul în care am avut cei mai mulţi copii, în jur de 100. Au fost multe aventuri şi destinaţii interesante. Noi am spart gheaţa cu Asia. Am fost în Coreea de Sud, unde am obţinut Premiul I şi Medalia de aur. A fost foarte greu. Am participat cu două echipe şi pentru mulţi dintre membrii Autovortex a fost primul lor concurs, deci prima lor participare internaţională. După aceea, a fost competiţia de la Hong Kong. Acolo am participat cu o singură echipă. A fost ca şi în Coreea de Sud şocul unei destinaţii noi, extrem de exotică. Totul era diferit, o altă cultură. Impresiile cu care am rămas sunt foarte plăcute. Unde mai pui la socoteală că am câştigat şi acolo Locul I. Apoi am ajuns în Africa de Sud. O nouă reuşită. A treia oară Premiul I. Aici însă ştiam locul, ne obişnuiserăm cu tradiţiile, în urma altor participări în care ne făcusem prieteni. Totuşi, a fost diferit, fiindcă la ei era un fel de toamnă. A fost o experienţă foarte frumoasă. Ca să nu credeţi că exagerez când vorbesc despre succesele noastre o să vă spun şi despre insuccese. Ele au existat! Înainte de plecarea în Africa de Sud, în România am participat la o competiţie, unde, din păcate, nu am reuşit să obţinem primul loc în divizie. Am pierdut finala la jocul pe alianţe. Este greşeala noastră. Am înscris patru echipe Autovortex pe două licee, respectiv Colegiul de Informatică Tudor Vianu şi Colegiul Sf. Sava. S-a creat un mic haos. Ne doream, după participarea în România, să ajungem la Campionatul Mondial din America. Deşi am câştigat în Coreea de Sud, Hong Kong şi Africa de Sud nu am primit invitaţie în America aşa cum zice regulamentul din cadrul campionatelor de robotică. A fost o dezamăgire mare. A trebuit să participăm iar la faza naţională a competiţiei. În schimb, am primit o invitaţie în SUA, la Maryland şi nu la Detroit, cum voiam noi! Vă vorbesc despre un concurs de robotică organizat tot în America, dar în afara sezonului. Organizatorul concursului trimite invitaţii către echipe din întreaga lume, în funcţie de stilul acestora de concurs. Este, teoretic, un concurs regional, dar acceptă şi participări internaţionale. Aici am făcut o foarte mare greşeală fiind foarte stresaţi să ajungem în America. Vă amintiţi că de fiecare dată când vorbeam cu dumneavoastră despre obiectivele noastre vă spuneam că scopul este să ajungem în America? Iată că am primit invitaţie şi am zis să facem o figură frumoasă şi ne-am ambiţionat să construim un robot de la zero. A fost o strategie proastă. Am avut trei săptămâni la dispoziţie să îl facem. Între revenirea din Africa de Sud şi America. Data execuţiei a picat foarte prost. Era finalul anului şcolar şi membrii Autovortex, fiind elevi, aveau şi ei, ca toţi ceilalţi elevi din România, de încheiat situaţia şcolară. Ştiţi despre ce vorbesc: teze, verificări, note de final pentru închiderea mediilor. Nu insist pe faptul că tot atunci s-au concentrat şi o serie de evenimente de promovare a Autovortex, fiindcă nu putem să stăm închişi ca într-un borcan. Toate acestea ne-au afectat. Robotul, cu care am participat la concurs în America, nu a fost testat înainte şi a cedat în concurs.

Pentru a verifica dacă într-adevăr spusele coordonatorului Ionuţ Panea nu sunt cumva exagerate, sub povara grea a înfrângerii, am stat de vorbă şi cu unul dintre membrii echipei Autovortex, care a participant la concursul din SUA, cu Ana Lipianu, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional Sfântul Sava din Bucureşti.

Ana LIPIANU: Am fost în America şi mi-a plăcut că totul este diferit faţă de Bucureşti. Este adevărat că e aglomerat, dar vorbim despre o aglomeraţie ordonată. În Washington, unde a fost concursul propriu-zis, şi în New York, unde ne-am plimbat. Vorbim de alt nivel faţă de toate celelalte participări ale noastre în străinătate. Toţi roboţii erau performanţi. Era o lume fascinantă a tehnologiei. De exemplu, am descoperit o canapea cu roţi şi motoare pe care te puteai plimba. Evident că asta am făcut şi noi în afara concursului. Echipele înscrise la competiţie erau foarte bune şi aveau, ca şi noi, multe ore de muncă în spate. M-a impresionat că toţi erau profesionişti şi, mai mult decât atât, extrem de pacifişti. Nu am crezut, însă, că robotul nostru o să ne facă atâtea probleme. Se defecta aproape instant şi nu puteam să îl reparăm continuu. Nu am anticipat că o să ne lase de nenumărate ori, în timpul concursului. Îl redresam şi iar se strica. Am încheiat competiţia pe locul 30, din 34 de participanţi. Foarte trist şi păcat pentru toată munca depusă. Nu îmi pare rău că am participat. Am învăţat un lucru foarte important: să nu ne grăbim şi să facem toate testele posibile înainte de competiţii. Chiar acum lucrez pentru competiţia The 2019 FIRST Global Challenge, despre care o să vă dea mai multe informaţii coordonatorul nostru, domnul profesor Ionuţ Panea.

Reporter: Domnule profesor este adevărat că vă pregătiţi pentru un nou concurs internaţional, chiar dacă nici nu aţi venit bine din America?

Ionuţ Panea: Avem planuri multe pentru toamna asta. O să vă spun câteva dintre acestea, dar înainte trebuie să explic unde am greşit în America. Foarte pe scurt. Un nivel foarte înalt atrage ambiţii mari. Robotul a cedat din motive tehnice. Am vrut un robot extrem de sofisticat, făcut în întregime de la zero. Puteam foarte bine să ne prezentăm la concurs cu unul dintre numeroşii roboţi din competiţiile anterioare, unde câştigaserăm, dar am zis să schimbăm radical şi am pierdut pe mâna noastră! [Va urma] (Cosmin OBOREANU)